Schimbati-va mentalitatea!

Cei mai mari dusmani ai nostri sunt sentimentul de vinovatie si frica. Vinovatia nu te lasa sa evoluezi, te otraveste lent. In schimb prietenii cei mai de pret, de care uitam sau nu vrem sa tinem seama sunt dragostea si starea de a fi constient. Vinovatia te impiedica sa te iubesti pe tine insuti si inevitabil nu poti iubi nici pe altcineva, chiar daca te iluzionezi ca faci asta. De aici toate alegerile noastre gresite.
A nu ne raporta la noi insine, inseamna a arunca toata vina pe altii. De fapt, cea mai mare greseala a noastra, in relatiile cu ceilalti este de a ne face griji, pentru ceea ce vrea si ce face celalalt, fara sa ne dam seama ca problema, se afla chiar in interiorul nostru.
Nu trebuie sa ne temem de ceilalti, ci de propriile noastre ganduri pe care nu le stapanim, de ceea ce ne facem noi insine.
Si nu trebuie sa uitam niciun moment ca frica este cea care ne poate distruge, pentru ca frica paralizeaza orice relatie, inclusiv relatia cu Dumnezeu. Trebuie sa nu ai frica, pentru a putea avea propria ta experienta in a-l cunoaste pe Dumnezeu si pentru a-i putea cunoaste pe ceilalti. Singura diferenta de abordare este ca, in relatia cu ceilalti trebuie sa apara precautia, care niciodata nu trebuie confundata cu frica. Delimitarea este foarte simpla: frica te paralizeaza pe cand precautia te mobilizeaza.
De fapt, viata noastra poate fi simplificata prin prisma a trei verbe si a felului in care ordinea lor apare in reprezentarea noastra mentala. Deci, viata in ordinea corecta inseamna: a fi – a face – a avea. Dar noi oamenii facem ce facem si ne complicam singuri viata, rasturnand ordinea normala a lucrurilor si traind dupa propriile noastre reguli, care se bat cap in cap cu ceea ce este. Si astfel ne prefacem ca traim, sub semnul lui: a avea, a face si a fi.
Majoritatea dintre noi cred ca, doar avand bani putem sa si facem ceva pentru a fi fericiti, desi principiul vietii este exact pe dos – trebuie sa fim mai intai fericiti cu adevarat pentru a face ceva care sa ne aduca prosperitatea. In traducere, din romana in romana, inseamna ca mai intai trebuie sa avem starea psihica necesara actiunii concrete, care ne duce la implinirea dorintei si nu invers. Dar pentru asta, trebuie sa te hotarasti ce vrei sa ai, sa stii cine esti, cum vrei sa fi cand ai ceea ce-ti doresti si sa traiesti starea de a fi ca si cum ai avea deja.

Trebuie sa ne schimbam fundamental stilul de gandire despre noi insine. Sa avem discernamant in tot ceea ce gandim, privim, ascultam sau citim. Sa nu mai permitem altora sa gandeasca pentru noi si doar sa luam de-a gata, pentru ca astfel permitem de fapt sa fim manipulati sau si mai grav ajungem sa ne auto-manipulam. Atunci cand nu analizam in mod constient situatiile si luam de-a gata ceva de la televizor, doar pentru ca un asa-zis expert a spus-o, gresim fundamental. In acest fel renuntam la o parte importanta din noi si investim cu putere asupra noastra insusi sistemul pe care tot noi il blamam.
Schimbandu-ne mentalitatea ne schimbam viata pas cu pas. Efortul de gandire si de analiza, pe nivelul fiecaruia dintre noi de intelegere, ne va aduce discernamantul in tot si in toate. Vom ajunge treptat sa facem mult mai usor deosebirea intre ceea ce este adevarat, ceea ce doar pare a fi si ceea ce nu este. Orice inceput este greu, dar beneficiile sunt foarte mari. In primul rand ne vom regasi pe noi insine dincolo de mastile sociale create sau acceptate, in urma judecatilor si etichetelor celorlalti. Nu vom mai permite nimanui sa judece in locul nostru cine suntem si ce este mai bine pentru noi. Astfel nu vom mai investi pe nimeni cu putere asupra noastra si nu vom mai alimenta noi insine sistemul cu propria noastra energie. Ca urmare a acestor schimbari individuale se va putea produce slabirea sistemului, care va beneficia de din ce in ce mai putina energie. La un moment dat se va produce un punct critic, care va duce la posibilitatea schimbarii profunde la nivelul constiintei si constientei colective.
Aceste schimbari la nivel individual sunt doar primul pas, dar de fapt cel mai important. Din momentul in care il facem nu ne mai aflam in bataia vantului, ne luam destinul in propriile maini. Nu mai acceptam sa gandeasca nimeni in locul nostru, nici judecatile celorlalti dar in acelasi timp trebuie sa renuntam si noi la a-i mai judeca pe altii. Rezultatul va fi disparitia treptata a fricii si temerilor nejustificate.
Cand ajungem la nivelul in care toate gandurile si deciziile sa ne apartina, frica dispare de la sine. Si asta deoarece frica ne copleseste atunci cand, investindu-i pe altii cu putere asupra noastra, devenim vulnerabili din toate punctele de vedere. In primul rand nu ne recunoastem propriile greseli si dam vina pe ceilalti si pe sistemul pe care astfel chiar noi il alimentam. Apoi devenim incapabili sa iertam, deoarece nu putem sa ne iertam pe noi in primul rand. Oricat am proiecta vina asupra altora, in interiorul nostru noi stim ca greseala ne apartine, chiar daca nu vrem sa recunoastem si asta ne macina si na slabeste fiinta in fiecare moment. Iata poarta de intrare a fricilor de orice fel dar si reteta vindecarii lor. In doar doua cuvinte: discernamant si demnitate!

Alina Moise

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în dezvoltare personala și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s