Frica ne impiedica sa traim? – sa o infruntam!

In ultima perioada am observat ca foarte multi dintre cei care intra pe acest blog o fac in urma unei cautari care are legatura cu „frica”. Am mai tratat acest subiect in postarea „Ce este frica si cum o combatem”, dar cred ca este necesar sa mai fac si alte precizari, deoarece vremurile pe care le traim sunt foarte tulburi  si conteaza enorm in ce stare ne aflam, mai ales din punct de vedere emotional. Iar frica este principalul factor care perturba echilibrul emotional al unei persoane.

Atunci cand suntem inconjurati de vesti din categoria celor rele si foarte rele, suntem afectati chiar daca mare parte dintre acestea nu ne priversc in mod direct. Se creeaza o stare de asteptare a raului iar frica preia controlul, infiltrandu-se in aproape toate gandurile noastre si la momentul oportun, ne doboara pur si simplu, intr-o situatie care de fapt nu este atat de grava cat ajungem noi sa credem. Hai sa vedem impreuna de ce se intampla asta.

Cand ne cuprinde frica intram intr-o stare care ne impiedica sa gandim si sa actionam constient si in folosul nostru, deoarece functionam exclusiv pe baza a ceea ce mintea ne indeamna sa facem, ca si cum ne-am afla pe pilot automat. Accesul la cunostinte si simtaminte care ne-ar putea ajuta sa depasim starea de frica ne este restrictionat, mintea incepe sa ruleze scenarii care ne fac si mai mult rau, iar discernamantul ne este afectat. Nu mai suntem in stare sa avem acces la intelepciunea pe care am dobandit-o de-a lungul vietii, deoarece aceasta tine de starea de constienta, fiind un atribut al sufletului si nu al mintii. Incet, incet devenim incapaabili sa ne relationam corect cu situatia in cauza, cu cei din jur si mai ales cu noi insine.  Astfel nu mai suntem constienti de raul pe care noi insine ni-l facem. Devenim fara sa stim deosebit de vulnerabili, tinta manipularilor de tot felul si riscam sa ne pierdem legatura cu propria noastra fiinta. Este ceea ce se doreste de catre cei care isi extrag puterea din slabiciunile noastre. Cu cat ne temem mai mult, cu atat suntem mai vulnerabili, iar ei devin pe z i ce trece mai puternici.

De aceea trebuie sa nu permitem fricii sa se instaleze in noi. Sa fim permanent atenti, constienti de noi insine in raport cu tot ceea ce ne inconjoara. Pana la urma totul tine de perspectiva din care privim lucrurile. Daca alegem sa privim cu discernamant, intelepciune si intelegere orice situatie cu care ne confruntam sau doar venim in contact, frica poate fi invinsa.

Da, este criza mondiala, banii sunt din ce in ce mai putini, totul se scumpeste, drepturile ne sunt din ce in ce mai reduse si obligatiile din ce in ce mai mari, guvernantii (cam de peste tot nu doar la noi) sunt incompetenti si pusi numai pe imbogatire cu orice pret. Aceasta este realitatea pe care se doreste ca noi sa o vedem si sa intram astfel in capcana fricii, devenind din ce in ce mai vulnerabili, mai usor de manipulat si dirijat si mai ales din ce in ce mai tacuti. Frica te indeamna sa te faci cat mai mic, mai insignifiant, in speranta ca astfel vei fi lasat in pace cat de cat si vei putea astfel supravietui. Din pacate aceasta nu este viata! Trebuie sa intelegem ca fiecare dintre noi este CINEVA, o FIINTA UMANA care are DREPTUL  LA VIATA! Privind lucrurile din aceasta perspectiva avem sanse sa nu cadem in capcana fricii.

Trebuie sa pornim de la premiza ca stim ce fel de realitate ni se prezinta, tocmai pentru a ne umple de temeri si in primul rand de frica pentru ziua de maine. Pentru aceasta ni se restrictioneaza din ce in ce mai mult dreptul la munca, in numele unor asa-zise mecanisme economice, care au fost inventate spre a ne tine sub controlul fricii, si care se vede din ce in ce mai clar ca se prabusesc in intreaga lume. Aceasta prabusire nu trebuie sa ne sperie, ci din contra sa ne ambitioneze sa ne tinem tari cat putem de mult, deoarece  orice prabusire inseamna reconstructie!

Lumea in care traim trebuie reconstruita din temelii si numai noi toti suntem cei care o putem face. Tot ce conteaza este SA VREM SA TRAIM CA FIINTE UMANE si nu doar sa „supravietuim” in cadrul unei societati aflate in putrefactie. Intr-o societate fara morala, fara credinta, fara respect pentru Pamant si pentru toate fiintele care il populeaza, NU EXISTA SUPRAVIETUIRE!

Si acum la modul concret. Stiind toate astea trebuie sa tratam absolut totul cu discernamant si sa nu ne lasam afectati de orice stire de la radio sau TV. Sa nu lasam mintea sa gandeasca in locul nostru si sa nu-i dam posibilitatea de a rula scenarii. Sa actionam cu intelepciune si cu intelegere in orice situatie, cautand sa nu permitem maniei sau furiei sa preia controlul. Orice lovitura sa o transformam intr-o lectie de viata perfect inteleasa si vindecata spre a nu se mai repeta in viitor. Sa intelegem ca orice ar fi noi trebuie SA MERGEM MAI DEPARTE SI SA TRAIM CA FIINTE UMANE CU DREPTURI DEPLINE, indiferent de statutul social, rasa sau apartenenta religioasa!

Sa nu ne irosim viata „supravietuind” pe pilot automat. Sa TRAIM constienti de noi si de tot ce ne inconjoara. Sa ne echilibram emotional si sa facem tot posibilul ca in orice situatie sa ne putem autoanaliza simtamintele si comportamentul, chiar si in mijlocul celei mai mari suferinte sau bucurii. Iar dupa ce depasim momentul sa facem o analiza la rece si sa ne amintim ce a declansat frica (un cuvant, o imagine, ceva legat de o amintire neplacuta, o contagiune in masa, etc), in ce fel ne-am lasat afectati de situatie, de cei cu care am intrat in contact, cum am reusit sa gestionam situatia si ce alte cai ar fi existat. Dupa finalizarea analizei este imperios necesar sa ne iertam pentru greselile comise, tocmai spre a nu le mai repeta in viitor.

Este necesar sa fim constienti de existenta fricii, recunoscand acest fapt fata de noi insine, iar urmatorul pas este infruntarea ei. Si chiar daca la inceput avem esecuri, nu trebuie sa ne descurajam, ci din contra sa perseveram si astfel vom deveni mai puternici, invatand atat din propriile greseli cat si din ale altora, tratandu-le cu aceeasi unitate de masura si iertandu-le spre a nu se transforma in frustrare, manie sau ura. Atunci cand frica exista ascunsa in noi sub diverse forme, ea actioneaza insidios, ca un virus si ne face deosebit de vulnerabili. Dar atunci cand ii recunoastem existenta, energia negativa acumulata incepe sa se disipeze, permitandu-ne sa ne recastigam autocontrolul. Urmeaza un demers de explorare pentru a intelege de ce acea frica exista in noi si de cand si mai ales ce fel de probleme ne-a provocat de-a lungul timpului pe toate cele trei niveluri ale fiintei noastre (minte-corp-spirit). Astfel vom intra in armonie cu noi insine si ne vom maximiza sansele de a ne lupta cu frica si  de a o invinge!

Alina Moise

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în ajutor pentru suflet și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Frica ne impiedica sa traim? – sa o infruntam!

  1. Manu021 zice:

    Bine scris. Imi amintesc de ceea ce a spus un speacker motivational la un seminar la care am participat: frica de a pierde este mai mare decat dorinta de a castiga. Frica de a pierde nu ne lasa sa actionam, sa riscam, iar rezultatul – o viata mediocra.
    In nici un caz nu spun sa ne aruncam cu capul inainte. Fiecare decizie trebuie cantarita intai, dar daca nu actionezi, nu risti, nici nu vei duce o viata implinita.

    • alinamoise zice:

      Multumesc, incerc sa ajut oamenii sa depaseasca frica, anxietatea si angoasele generate de tiparele de gandire defectuoase. Este foarte corect ceea ce spui – de foarte multe ori oamenii ezita sa ia decizii, renuntand sa actioneze, de teama sa nu piarda si ce au, chiar daca ceea ce cred ca au de fapt le-a fost luat de mult. Este necesar sa accepte ca au o problema in primul rand cu propria minte, plina de ganduri negative care blocheaza discernamantul si de aici si capacitatea de decizie si de actiune, apoi sa faca eforturi in a-si linisti mintea. Am prezentat deja pe larg tehnica meditatiei si beneficiile ei si voi continua si cu alte practici care pot intari stima de sine, cea care se afla la baza actiunii sau inactiunii.

  2. Dana N zice:

    Ma stapaneste frica de 9ani.Pentru mine fiecare zi este o lupta imensa…imi este foarte greu.Desi am constientizat la un moment dat ca eu sunt singurul „Vinovat” imi este greu sa ma autosugestionez si sa recapat controlul.Gasisem un psiholog bun si cateva sedinte m-au ajutat enorm dar a plecat in Sua de cativa ani.Cum trebuie procedat?
    Danan

    • alinamoise zice:

      Daca simtiti nevoia de a mai participa la sedinte de terapie, cautati alt terapeut, care eventual sa aiba acelasi tip de formare profesionala pe care o avea psihologul de care ati fost multumita. Sunt terapeuti buni in Romania. Eu va pot recomanda sa consultati site-urile celor de la Psihoarmonie sau Expert Psy, unde stiu ca exista terapeuti foarte buni.
      Va incurajez sa va infruntati temerile renuntand la sentimentul de vinovatie, care nu face decat sa produca si mai multe dezechilibre emotionale. Orice frica are un inceput intr-o situatie treumatica. O situatie traumatica ne invalideaza capacitatile ca adulti, iar daca s-a petrecut in copilarie, a lasat urme adanci in zona emotionala, dar inclusiv in chimia organismului nostru, mai ales la nivelul neurotransmitatorilor. Ca psiholog clinician am studiat mai aprofundat aceasta zona si va pot spune cu certitudine ca nu exista vinovatie in trauma. Si intr-adevar este greu, ca dupa ani de functionare pe un anumit tipar neuronal sa se poata schimba dupa doar cateva sedinte de terapie, oricat de bun ar fi terapeutul. Este o discutie mai ampla despre acea asa zisa zona de confort a fiecarei persoane, care poate sa reprezinte uneori o foarte mare suferinta, dar este acel tipar cunoscut de catre minte, din care nu vrea sa iasa spre a se avanta pe un teren necunoscut, chiar daca este in beneficiul sanatatii fizice si emotionale.

      • Dana N zice:

        Declansatorul, ca sa ii zic asa, a fost un atac de panica cauzat de un junghi intercostal foarte puternic, sub sanul stang.Pe vremea aia nu stiam unde doare inima si am crezut ca sunt semnele unui infarct.Au fost ani intregi de tratamente si doctori nebuni care m-au infundat cu medicamente de cap,stomac,fiere,antiinflamatoare puternice si degeaba.Cand am renuntat la medicamente si am inceput sa studiez am inteles ca de fapt am o forma de anxietate generalizata,si somatizez intens stresul(lucrez intr-o multinationala).Am inceput sa mai controlez din simptome si temeri dar nu reusesc in totalitate. Am un milion de lucruri pe care mi le doresc sa le fac dar ….ma impiedica prudenta dusa la extrem.Din exterior par rece si rea dar in realitate ma concentrez intens sa duc o viata normala.Pierd evenimente importante din viata mea, a familiei din cauza starii mele interioare.Am uitat sa rad, sa ma bucur…..

      • alinamoise zice:

        Din pacate cam asa se intampla cand cineva cu anxietate generalizata se prezinta la medic. Sunt foarte multe simptome generate de somatizare si fiecare medic reduce totul la specialitatea sa. Am avut un caz cand unei doamne i s-a pus un diagnostic prezumtiv de cancer la endocrinologie, pe niste parametrii biochimici modificati de prezenta anxietatii generalizate de cel putin 20 de ani. Exista modificari majore generate de descarcarile permanente de adrenalina, creste nivelul de cortizol, sunt afectate glandele suprarenale si pot aparea si probleme tiroidiene- tot organismul este dat peste cap.
        In cazul in care anxietatea generalizata este instalata de multi ani si exista si atacuri de panica, o consultatie la medicul psihiatru devine necesara, pentru a se interveni cu o medicatie adecvata, care sa ajute creierul sa isi faca modificarile biochimice necesare unei bune functionari. Anxietatea si depresia reprezinta niste tulburari afective si, de obicei se instaleaza impreuna, de aici acea imposibilitate de a trai bucuria.
        A lucra intr-o multinationala presupune foarte mult stres si necesitatea de a purta o masca, deci un consum de energie psihica la un nivel foarte ridicat. Este necesar sa invatati tehnici de relaxare, atat petru fizic, cat si pentru nivelul psihic. O combinatie de sedinte de masaj de relaxare, activitati fizice usoare (alergare, dans, aerobic etc), o forma de psihoterapie (cea cognitiv-comportamentala, mai nou cu tehnici din maindfulness da rezultate pe zona afectiva) si o medicatie adecvata pentru combaterea efectelor anxietatii (aici intra si vitaminele din complexul B, magneziul, precum si medicina alternativa, naturista – de exemplu laptisorul de matca crud’ care contine un compus denumit acetilcolina, compus secretat si de organismul nostru si care ajuta la metabolizarea adrenalinei).
        Sper ca raspunsul meu sa va fie de folos in a intelege cu ce va confruntati si sa luati decizia cea mai buna pentru sanatatea dvs.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s