Un exemplu de inalta spiritualitate – Mihai al Romaniei

Pentru ca omul obisnuit sa poata sa ajunga sa se inteleaga pe sine este nevoie sa se indeplineasca  cel putin trei conditii fundamentale: sa aiba o minima educatie, sa simta ca isi doreste acest lucru si sa aiba exemple de urmat. Iar aceste exemple trebuie sa fie foarte vizibile, la indemana si daca se poate sa reprezinte si o anumita autoritate, deoarece acestea sunt cerintele mentalitatii omului obisnuit. Si ma refer strict la omul obisnuit, nu la exceptiile reprezentate de cei care nu au nevoie si de exemple concrete pentru a alege constient sa urmeze calea autocunoasterii, care poate duce spre inalta spiritualitate.

Omul obisnuit are nevoie de modele. Iar aceste modele sunt alese in general dintre cei care reprezinta o anumita autoritate sau sunt considerati ca au reusit in viata. Din pacate, traim vremuri in care cei care reprezinta autoritatea (mai ales autoritatea statului) nu numai ca nu fac efortul de a infrana sau a cosmetiza anumite naravuri sau comportamente,ci din contra le afiseaza cu nonsalanta si chiar se mandresc cu ele, deoarece i-au ajutat sa ajunga in functiile pe care si le-au dorit.  Iar in ceea ce-i priveste pe cei considerati ca au reusit in viata, acestia sunt prezentati aproape exclusiv doar din randurile celor care s-au imbogatit prin smecherie, furaciuni sau santaj. Astfel, valorile la care omul obisnuit trebuie sa se raporteze, propriu-zis nu mai exista in planul realitatii de zi cu zi.

Trebuie inteles faptul ca, pentru omul obisnuit doar ceea ce este concret, palpabil reprezinta un model de urmat, si asta chiar in acele cazuri in care omul crede in Dumnezeu sau intr-o instanta superioara. Daca este o persoana religioasa (care pune accentul pe religie nu pe spiritualitate) crede in Dumnezeu, dar se raporteaza la modelul concret, reprezentat de o fata bisericeasca.  Si cum intreaga societate este atinsa de rasturnarea valorilor, si in cazul Institutiei  Bisericii situatia este la fel de grava.  Chiar as putea spune cu mult mai grava, deoarece daca unui ”slujitor” al statului ii lipseste compasiunea exista totusi posibilitatea de a fi schimbat la un moment dat, dar daca un ”slujitor” al lui Dumnezeu este lipsit de compasiune, el ramane pe loc o viata intreaga si face un rau ireparabil celor cu care vine in contact direct si nemijlocit.

De aceea, pentru a ne reveni din marasmul in care ne-am lasat tarati, oamenii obisnuiti au nevoie de modele de inalta spiritualitate, care sa le dovedeasca faptul ca, mai exista alternative. Si asta deoarece, in ultimii 20 de ani oamenii au fost facuti sa creada ca toti cei care ajung intr-o functie de conducere sunt la fel de rai si de corupti.

Dar cine mai poate reprezenta astazi un asemenea exemplu de inalta spiritualitate, care sa reprezinte si o anumita autoritate in fata omului simplu? In primul rand trebuie sa stabilim cum recunoastem un om de inalta spiritualitate. Din punctul meu de vedere (pe care nu imi permit sa il impun nimanui, ci doar il afirm din tot sufletul meu) un asemenea om trebuie sa dea dovada de modestie, respect, seriozitate, generozitate, loialitate, curaj si compasiune. Astazi am descoperit si eu ca exista printre noi un asemenea om care reprezinta in acelasi timp si o autoritate pentru omul obisnuit – Mihai al Romaniei.

Cand ma refer la o autoritate sa nu va ganditi la Institutia Monarhiei. Pur si simplu este vorba despre un reper important al istoriei acestui neam si de o lectie de viata in acelasi timp. L-am ascultat pe acest om de 90 de ani cu un respect deosebit atat pentru personajul istoric Regele Mihai, cat si pentru patriotismul celui care a renuntat la toate titlurile spre a ramane doar Mihai al Romaniei. Dar mai ales am ascultat fiinta cu adevarat inaltata spiritual, care acum poarta numele de Mihai.

Din punctul meu de vedere, Mihai al Romaniei reprezinta modelul de inalta spiritualitate de care are nevoie disperata omul obisnuit. Si asta deoarece a dat dovada de modestie prin intreaga sa viata, dar mai ales astazi, cand fara cea mai mica urma de orgoliu s-a prezentat in fata natiunii, permitand inclusiv sa fie ajutat pentru a cobori pe treptele Parlamentului (un om orgolios nu ar fi permis acest lucru, deoarece ar fi considerat ca da dovada de slabiciune; un om lipsit de orgoliu se va arata cu sinceritate exact asa cum este, aceasta fiind de fapt dovada tariei de caracter). Cea mai mare dovada de respect pe care Regele Mihai a dat-o poporului roman – nu a incercat sa se impuna ca monarh dupa 1989 (o fiinta iluminata lasa intotdeauna dreptul de a alege, deoarece Dumnezeu ne-a daruit tuturor liberul arbitru). Despre seriozitate – de la 6 ani poarta pe umerii lui responsabilitatea seriozitatii si acest fapt se vede cum respira pur si simplu prin toti porii domniei sale. Iar generozitatea o probeaza prin tot ceea ce face personal si impreuna cu membrii familiei sale pentru aceasta tara. A dat dovada de loialitate si curaj inca de la 20 de ani, cand a ales sa salveze aceasta tara de la dezastru, desi stia la ce se expune pe sine personal, dar si Institutia Monarhiei pe care o reprezenta, iar la cei 90 de ani ai sai a dat dovada supremei loialitati fata de Romania, renuntand la toate titlurile detinute prin nastere, spre a ramane doar Mihai al Romaniei. Si nu in ultimul rand compasiunea a renuntat la tron spre a nu transforma Romania intr-o baie de sange, apoi nu a revendicat revenirea pe tron din respect pentru alegerea majoritatii romanilor, iar astazi isi exprima durerea fata de suferintele batranilor acestei tari si a tuturor celor care au de suferit din cauza lipsei compasiunii de pe ”agenda” celor care vremelnic conduc aceasta tara.

Mi-am permis sa extrag cele mai importante mesaje pe care Mihai al Romaniei le-a transmis astazi, atat omului simplu, cat si celor aflati deja pe calea spirituala, dar nu in ultimul rand si celor care atat de tare s-au temut de intalnirea cu istoria si cu spiritualitatea, incat nu au putut suporta sa se afle in aceeasi sala cu o asemenea fiinta realizata total din punct de vedere uman si spiritual.

”Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.

Politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului.

Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei. Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice.

A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011.

Elita românească are aici o mare răspundere. Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți.

Europa de astăzi este un continent în care popoarele și pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor.

Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume.

Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul.

Vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit față de ierarhia valorilor din societatea românescă.

Loialitate, curaj, respect, seriozitate și modestie.

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața.

Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea.

Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democrație, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă prin situații înjositoare.

Școala este și va fi o piatră de temelie a societății.

Regina și cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susține interesele fundamentale ale României, continuitatea și tradițiile țării noastre.

Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii.

Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri. Așa să ne ajute Dumnezeu!Mihai al Romaniei

Alina Moise

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în exemplul personal și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Un exemplu de inalta spiritualitate – Mihai al Romaniei

  1. Edi Alexandru zice:

    Sunt corealizatorul emisiunii radio „Vocea Romaneasca” din Montreal si doresc sa va felicit pentru felul ingrijit si profund in care a-ti analizat prezenta si speach-ul Majestatii Sale Regele Mihai I de Romania in plenul Parlamentului. In plus, as fi incantat daca ati putea sa faceti o scurta analiza , pastrand acelasi ton si pentru cele cateva momente care „lipsesc” din istoria noastra, alaturi de Regele Mihai I . Este vorba de urmatoarele momente: 1. In 1940, la 19 ani, dupa plecarea tatalui sau, Carol II, nu a facut nici un efort in sensul restabilirii Parlamentului si al Constitutiei (suspendat, respectiv abrogata de Carol II) , iar prin lipsa acestora, Regele Mihai I nu a jurat niciodata pe Constitutie si nu i-a fost niciodata validata incoronarea de catre Parlamentul tarii. Mihai I de Romania a ramas mereu doar „Mare Voievod de Alba-Iulia” fiind, la momentul respectiv (1940), conform legii, comandandul suprem al armatei si avand puterea desemnarii unui prim-ministru cu puteri depline, numit „conducator” – si acesta a fost Generalul (auto-numit in 1941, Maresal) Ion Antonescu. 2. La 23 August 1944, ziua in care „am intors armele”, Maresalul Ion Antonescu a fost demis si arestat, iar mai tarziu, predat fostului inamic – Uniunea Sovietica. Stia Regele Mihai I despre negocierile pentru o capitulare conditionata purtate de I.Antonescu cu URSS ? Stia ca in mana armatei sovietice se aflau cel putin 130.000 de soldati romani care au fost exterminati aproape in totalitate prin munca silnica in lagarele sovietice sau prin deportare in gulagul siberian ? 3. A realizat Majestatea Sa ca cele doua decoratii – „Legiunea de Merit ” de la H.S. Truman si „Ordinul Victoria” de la I.V. Stalin, nu au facut decat sa adanceasca amarul ce avea sa-l traiasca Romania prin acceptarea acelui simulacru de armistitiu oferit de Aliati si semnat de cel mai mare criminal al perioadei postbelice – gruzinul Djugasvilli (adica Stalin, pe numele sau adevarat)? 4. Dupa greva Regala consumata intre August 1945 si Ianuarie 1946, in Decembrie 1947 – „poporul a facut divort – decent si elegant- de monarhie”, declara Regina Mama Elena, si, in continuare, ne mai spune ca P.Groza s-a comportant „mai bine ca un parinte” . Conform revistei „TIME” , in cazul in care Regele nu abdica, comunistii au amenintat cu arestari (ulterioare si nu anterioare abdicarii !!!!). 5. La sfarsitul razboiului al II-lea mondial, Romania, fiind considerata „aliat”, nu a beneficiat de „Planul Marshall”, a fost complet ignorata la Yalta, fiind abandonata in blocul comunist, iar pagubele de razboi platite URSS au fost dintre cele mai mari – 300 milioane lei aur, asta in masura in care tezaurul nostru era … spre pastrare, la loc sigur, in URSS……
    Nu mai amintesc lipsa de interes aratata de „Aliati” Majestatii Sale Regele Mihai I de Romania, cel care a scurtat WW II cu aproape 6 luni si cel care a salvat sute de mii de vieti europene, prin faptul ca nu a fost invitat la nici o aniversare a „Zilei Victoriei” aliatilor asupra nazismului, fascismului si hortismului….
    Ajuta-ti-ma, va rog, cu un comentariu al acestor evnimente istorice, vreau sa aduc o dezambiguizare Diasporei Romane din Canada referitor la Casa Regala Romana, si aici ar putea interveni iscusinta dvs. de a analiza faptele. As vrea sa regasim modestia, respectul, seriozitatea, compasiunea, curajul, loialitatea si generozitatea Majestatii Sale in cele 5 momente amintite mai sus.
    Va multumesc anticipat.
    Cu respect,
    E. Alexandru

    • alinamoise zice:

      Va multumesc pentru comentariu. Inainte de orice, vreau sa precizez ca acest blog are un specific de spiritualitate si psihologie. Analiza mea a fost din aceasta perspectiva si nicidecum din perspectiva politica. Demersul meu nu are legatura cu Institutia Monarhiei, ci este dedicat in totalitate nevoii oamenilor de a avea exemple concrete la care sa se raporteze in aceste vremuri tulburi.
      Pentru ca faceti parte din Diaspora, am sa va rog sa incercati totusi sa va raportati la situatia concreta din Romania, si asta deoarece de cel putin 20 de ani exista tendinta ca aceasta situatie sa fie ignorata. Din pacate, noi romanii nu reusim sa fim uniti ”in cuget si in simtiri” nici in interiorul granitelor si cu atat mai putin in afara lor. Nu emit o judecata, deoarece nu imi pot permite acest lucru, fac doar o constatare amara. Am trait la cea mai mare intensitate si din mijlocul evenimentelor aproape toate momentele importante din 1989 si pana azi. Ceea ce am constatat atat in ceea ce ma priveste pe mine, dar si la modul general, interpretarile, dorintele, aspiratiile si interesele personale sunt cele care ne determina sa actionam. Si de fiecare data gresim, deoarece nu suntem in stare sa ne unim, eludam interesul general si chiar daca suntem bine intentionati, lasam interpretarile sa ne conduca modul de gandire si actiune.
      Situatia de acum din Romania este deosebit de grava pentru ca majoritatea si-au pierdut speranta ca mai exista si altceva in afara de mizerie, coruptie, hotie si batjocura. Din interior nu mai asteapta nimic bun, iar din exterior nici atat (peste tot e criza, iar in ceea ce priveste Diaspora este considerata direct responsabila pentru alegerea presedintelui actual, chiar daca lucrurile stau asa doar aparent).
      Acestea fiind spuse, am sa incerc sa ma refer la contextul in care se gasea Romania inaintea, in timpul si dupa cel de-al doilea razboi mondial. In primul rand, nu am pretentia de a ma raporta la niste date istorice, care nici pana in acest moment nu au fost prezentate in totalitate, in context si fara partinire (din experienta mea este aproape imposibil, deoarece totul se trece cel putin prin filtrul celui care scrie, ca sa nu mai adaugam si alte ”filtre”). Am sa ma refer doar la ceea ce am inteles eu despre acea perioada din ceea ce am citit si din ce mi s-a povestit de catre cei care au trait acele vremuri.
      Atunci cand Carol al -II -lea a instaurat dictatura regala, abrogand Constitutia si desfiintand partidele, clasa politica de atunci nu a facut nimic, ba chiar s-a conformat si o parte a colaborat. Parerea mea este ca aceasta actiune a lui Carol a fost facuta in primul rand din considerente economice si secundar politice. Carol al -II -lea era un renegat, atat fata de propria sa familie, cat si fata de cercurile monarhice internationale si in acest context avea nevoie de cat mai multi bani, pentru a-si asigura fondurile necesare traiului sau aventuros. Cum si atunci, ca si acum, partidele din acea perioada dictau politica economica, regele s-a transformat in dictator pentru a prelua el si camarila fraiele economiei Romaniei. Pe acest fond s-au dezvoltat ideile de extrema dreapta si mai ales legionarismul. Pornind initial din mintile si sufletele unor intelectuali, care nu mai puteau accepta nici dictatura carlista, dar nici politicianismul partidelor istorice s-a ajuns la adevarate aberatii politico-spirituale, care au dus Romania din dezastru in dezastru.
      Acesta este contextul anilor premergatori celui de-al doilea razboi mondial, din punctul meu de vedere. Si atunci, incerc sa ma intreb ce as fi facut eu daca m-as fi aflat in situatia Regelui Mihai, la 19 ani, cu o tara pe punctul de a exploda din interior si in pericol de a fi dezmembrata din exterior, cu niste partide fara viziune si un curent politico-spiritual extremist in plina ascensiune. Probabil ca as fi preferat sa accept un prim-ministru puternic si hotarat sa faca fata situatiei – iar la acel moment acesta era Ion Antonescu. In ceea ce priveste restabilirea regimului constitutional, chiar nu stiu daca Regele Mihai de unul singur ar fi putut face acest lucru. Aici ar fi fost nevoie de o actiune concertata a intregii clase politice, care din pacate nu a existat. De ce sa punem in spatele unui singur om raspunderea mai multora?
      Despre momentul 23 August parerea mea este ca Regele Mihai a actionat in interesul Romaniei. Nu avem de unde sa stim daca acele negocieri initiate de Antonescu ar fi dat roade, in plus imi este teama ca orgoliul prea mare al acestuia, combinat cu respectul fata de cuvantul dat, l-ar fi determinat sa se comporte intr-un anumit fel fata de Hitler, iar astfel Romania ar fi fost distrusa la propriu. Nu ar fi murit doar 130.000 ci mult mai multi. In plus nu trebuie sa uitam niciun moment contextul international – Romania a fost tarata in acest razboi, iar iesirea chiar daca nu a fost foarte onorabila, macar a asigurat o minima supravietuire a statului roman, repet in contextul politic al acelei perioade. Nu pot sa judec eu comportamentul Regelui Mihai fata de Ion Antonescu, pentru ca imi lipsesc foarte multe date si as gresi. Dar ma intreb sub ce forma ar fi putut sa se impotriveasca tancurilor sovietice. La fel, nu stiu cat de mult ar fi ridicat moralul romanilor faptul ca Regele Mihai ar fi refuzat niste decoratii, la fel cum nu stiu daca acest lucru chiar era posibil, deoarece diferenta dintre un presedinte si un rege este ca primul isi poate permite sa incalce regulile de protocol diplomatic si cu asta sper ca am spus tot.
      Revenind la ideea initiala a articolului meu, cea mai mare nevoie a Romaniei de azi este exemplul personal. Pe mine ma intereseaza un om in integralitatea sa, nu doar anumite aspecte, iar omul Mihai pe care l-am vazut prezentandu-se acum doua zile natiunii, m-a impresionat cu adevarat. Nu este vorba de Regele Mihai de la 19 ani, eu privesc fiinta care a inflorit in interior in cei 90 de ani, iar sufletul meu se bucura pentru intalnirea cu aceasta fiinta. Ca sa facem o comparatie bazata exclusiv pe exemplul personal, eu la 19 ani faceam politica alaturi de Ion Iliescu, deoarece il consideram singurul politician suficient de puternic si hotarat sa tina Romania in actualele granite. Oricine poate sa ma judece pentru alegerea mea, asa cum si pe Regele Mihai l-au judecat pentru alegerile sale. Cu mintea mea de azi, cu experienta, dar mai ales cu gradul de spiritualitate dobandit am fost tentata sa imi imaginez o Romanie a anului 1990, asa pentru o clipa. Oare cum ar fi fost astazi daca regelui i s-ar fi permis sa se intoarca, daca Ion Iliescu ar fi fost prim-ministru si Petre Roman adjunctul sau, daca ministrul justitiei ar fi fost Corneliu Coposu, ministrul tineretului si educatiei Emil Constantinescu, ministrul culturii Mircea Ionescu Quintus, ministrul de externe Adrian Nastase si ministrul apararii Mircea Chelaru; cu Ion Ratiu presedintele Camerei si Radu Campeanu presedintele Senatului; cu o Diaspora unita si apropiata de tara. Oare cum ar fi aratat Romania astazi?
      In incheiere vreau sa mai spun ca din punctul meu de vedere conteaza mult mai mult ceea ce ne apropie, nu ceea ce ne desparte. Este bine sa nu judecam, ci doar sa analizam. Sa incercam de fiecare data sa ne punem in locul celui pe care il analizam si in contextul pe care acesta l-a trait. Sa cautam sa intelegem omul si sa il simtim cu sufletul. Daca nu simtim nimic exista o singura explicatie, unuia dintre noi ii lipseste cea mai importanta componenta a fiintei umane.

      cu respect,
      Alina Moise

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s