Intre unire si deznationalizare

Astazi, de Ziua Romaniei as vrea sa va vorbesc despre unire dar si despre deznationalizare. 1 Decembrie 1918 este Ziua Unirii, dar din pacate, in ultimii 21 de ani de prea multe ori a fost mai mult o zi a dezbinarii nationale si a imbulzelii la fasole cu ciolan.

Am sa incep cu o sintagma care mi-a placut intotdeauna – ”unire in cuget si-n simtiri”expresia solidaritatii in spiritualitatea romaneasca. In ”traducere” asta inseamna, pe de-o parte solidaritate intre noi toti prin intermediul unui simbol – Romania, pe de alta parte unitatea in interiorul propriei fiinte (cuget=minte, simtiri=suflet) si cea mai interesanta expresie a adevarului universal: toti suntem unul.

Norocul nostru a fost reprezentat de un grup de inaintasi luminati la minte si la suflet, care au reusit sa concretizeze totul in idealul unirii nationale si astfel au daruit  unei  populatii dezorientate si disperate un scop si un ideal, care ii permiteau transformarea intr-o natiune. Iar transformarea unei populatii intr-o natiune reprezenta doar primul pas spre intelegerea apartenentei tuturor la marea familie a omenirii, adica la constiinta unimii. Din pacate, cei care doresc puterea numai pentru ei nu au putut accepta asa ceva. Secole de-a randul s-au luptat ca populatiile sa nu devina natiuni, iar atunci cand si-au dat seama ca au pierdut batalia s-au gandit sa perverteasca idealul unimii sub denumirea de globalizare.

Idealul unei lumi a natiunilor unite si egale a fost pervertit sub imperiul marii finante mondiale. Desi UE a devenit o realitate, statele componente nu sunt nici unite si cu atat mai putin egale. In paralel exista o lupta surda impotriva natiunilor – se incearca si se reuseste din ce in ce mai des sa fie faramitate pe criterii etnice, iar cu ”ajutorul” situatiei economice precare se incearca regresul natiunilor, chiar mai jos decat la stadiul de populatii.  La noi in tara proiectul regionalizarii exact asta reprezinta si in plus constatam distrugerea simbolului insusi, adica a tot ceea ce inseamna in mentalul colectiv Romania (reducerea la absurd: imbulzeala la fasole cu ciolan).

Distrugerea din interior cu sprijin din exterior a fost initiata inca din momentul in care idealul national s-a transformat in realitate, in 1918. Tinta este tripla: statul in sine prin institutiile sale (trupul), intelectualii si marile valori nationale din toate domeniile (mintea) si fiinta nationala (sufletul ).

Nu sunt vorbe mari. Am auzit cu totii de magia lui 3. Ca si crestini avem  Sfanta Treime: Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Ca oameni ne manifestam ca o unitate a celor trei: trup, minte, suflet.  Si acum sa analizam ce inseamna Romania din acest punct de vedere. Pe primul palier Romania inseamna statul roman (trupul); statul roman este reprezentat de institutiile sale cu toate subdiviziunile acestora. Si sa le luam in ordine: Presedentia, Parlamentul, Guvernul, Administratia locala, Partidele, Institutiile de invatamant si cultura, Armata,  Fortele de securitate si de mentinere a ordinii. La care voi adauga si Biserica Ortodoxa Romana ca institutie, deoarece intotdeauna a jucat un rol deosebit de important, atat pentru statul roman, cat mai ales pentru romani in general.  Pe cel de-al doilea palier (mintea) avem societatea civila in care se incadreaza tot ceea ce inseamna varfuri ale intelectualitatii, mediului de afaceri si mass-mediei, organizati in diverse entitati (asociatii profesionale, fundatii, ong-uri). Iar pe cel de-al treilea palier avem natiunea in sine (sufletul). O analiza detaliata o veti putea gasi in curand pe pagina de psihologie politica.

Sa vedem in ce stare se afla sufletul romanesc (mai ales pentru ca este analiza unui psiholog) adica starea natiunii romane in ansamblul sau  (fiintei nationale) si a indivizilor care o compun in particular. Si trebuie pornit de la faptul ca, timp de 45 de ani, individul a fost total desconsiderat si depersonalizat, intr-o masa amorfa, care nu putea fi definita ca multime, dar care a avut o zvacnire in 89-90. Acest fapt a speriat si a generat o reactie extrem de dura deopotriva la adresa multimii dar si a individului. Multimile au fost dispersate, faramitate si desconsiderate, iar individul a fost impins catre insingurare, alienare, frica, ura, depresie si disperare.

La aceasta situatie a contribuit din plin principiul larg raspandit in populatie ca ”nimic  nu e destul”. Inainte de 89 spuneam ca nu e destula mancare, nu e destula libertate si nu sunt destui oameni care sa se adune si sa schimbe situatia. Dupa anii 90 am inceput sa auzim din ce in ce mai des ca nu sunt destui bani, nu e destul timp si mai ales ca nu sunt destui oameni care sa schimbe lumea asta stramba, deci nu este nici destula speranta. Si aceasta stare de fapt persista, in primul rand pentru ca mult prea putini stiu ce reprezinta cu adevarat viata –  o reflectare a ceea ce doresti, de fapt a ceea ce crezi cu adevarat ca poti avea, din ceea ce-ti doresti. Daca iti doresti ceva, dar nu crezi cu adevarat ca poti avea, degeaba iti doresti – iti vei irosi viata asteptand sa se implineasca o iluzie. Pentru noi romanii, libertatea a reprezentat o astfel de iluzie, care s-a spulberat rapid dupa revolutie si i-a lasat pe majoritatea goi pe dinauntru.

Ne-am ”trezit” ca nu prea mai avem la ce sa ne raportam. Ierarhia valorilor, rasturnata de comunisti, prin promovarea incompetentilor pe principiul rotirii cadrelor, a continuat dupa 1989, prin promovarea nonvalorii pe criterii de apartenenta politica, in toate guvernarile. Fenomenul de cumparare a diplomelor si chiar a titlurilor stiintifice s-a impletit perfect cu impiedicarea accesului celor cu potential real, dar fara bani sau carnet de partid, la functii publice sau uneori chiar la educatie.

In tot acest peisaj halucinant s-a dezvoltat cu o repeziciune cumplita deznationalizarea, printr-o manipulare executata cat se poate de profesionist. Daca in perioada comunista se actiona direct si oamenii mai puteau totusi reactiona, dupa revolutie s-a actionat insidios si conform principiului picaturii chinezesti. Ca punct de pornire au avut excesele ceausiste in ceea ce priveste raportarea la istorie si s-a inceput prin distrugerea cultului eroilor, patriotismului si mandriei nationale.

Mai intai au aparut acele dezvaluiri, pretins ascunse de catre comunisti, despre mari personalitati istorice sau culturale si astfel, s-a ajuns la semanarea neincrederi in ceea ce a fost si s-au creat premizele pentru rescrierea istoriei.

Am sa dau cateva exemple, de murdarire a imaginii unor eroi ai neamului – prezentarea vietii amoroase a omului Alexandru Ioan Cuza la un nivel total exagerat, in paralel cu minimalizarea eroului unificator; precum si prezentarea lui Mihai Viteazul, ca un oportunist si un dictator, care a legat taranii bejeniti in timpul razboiului, de mosiile boierilor apropiati domniei. Dar cel mai relevant exemplu este un demers, care la prima vedere poate parea de toata lauda si benefic, dar eu il consider inca o etapa a planului de deznationalizare si ma refer la sanctificarea lui Stefan cel Mare de catre Biserica Ortodoxa Romana. Nu este deloc o exagerare din partea mea, deoarece inainte ca acest demers sa fie demarat, a existat o adevarata campanie de prezentare in amanunt a vietii sale aventuros-amoroase. Eu consider ca prin sanctificarea sa, Biserica a avut de castigat doar avantaje exclusiv financiar-comerciale, in subsidiar producandu-se o dubla lovitura – Sfantul Stefan cel Mare l-a eclipsat aproape total pe eroul invingator si civilizator Stefan cel Mare, iar in paralel i-a facut pe multi credinciosi, cu ochelari de cal, sa-si puna intrebari fata de cum poate fi sanctigficat un om, care a incalcat in timpul vietii sale, cel putin doua porunci ale religiei crestine.

In acelasi timp, s-a dat atacul si la marile personalitati culturale si am sa ma refer aici doar la Eminescu si Brancusi. In cazul lui Eminescu, s-a actionat pe doua planuri, care desi la prima vedere pot parea diametral opuse, reprezinta in fapt tocmai esenta manipularii. Mai intai ne-au fost prezentate fatete ale personalitatii lui Eminescu, considerate din nou a fi fost ascunse, in perioada comunista (desi cam aceleasi persoane faceau in alte analize teoria chibritului ca de fapt comunistii au incercat sa-l ingroape pe Eminescu) si astfel s-a incercat acreditarea unei teze, conform careia, intre genialitate si nebunie exista legaturi foarte stranse, tocmai pentru a-l aduce pe poetul national in derizoriu. Apoi, cam aceleasi persoane, au venit cu o alta teorie si mai halucinanta, conform careia, de fapt starea i-a fost indusa chimic de catre masoni, care pana la urma au si comandat moartea lui, pentru ca incerca sa le dejoace planurile. Ceea ce nu inteleg nici acum este cum am putut eu sa inghit o asemenea elucubratie, cand planurile masonilor romani ai acelei perioade, reprezentau chiar constituirea statului roman, iar marele patriot Eminescu, chiar si intr-o ipotetica stare de nebunie, nu ar fi facut nimic ce ar fi putut pune in pericol realizarea propriului sau ideal. Dar iata un exemplu, cat se poate de concret, despre cum actioneaza manipularea. In ceea ce-l priveste pe Brancusi, despre el auzim mai mult pe la licitatiile internationale, ca valoare materiala si nicidecum spirituala, iar putinele referiri contemporane sunt mai mult legate de accentuarea faptului ca, acesta inaintea mortii sale s-a indepartat, inclusiv sufleteste de Romania.

Dar manipularea nu s-a oprit doar aici, ci a fost extinsa catre marii artisti si sportivi. Si nu este deloc de mirare, deoarece cea mai buna forma de rezistenta anticomunista s-a manifestat in lumea artistica si mai ales la teatru. Era suficient in acele vremuri triste, ca un actor bun sa strecoare cateva cuvinte cu subanteles, ca sa ridice o intreaga sala in picioare. Dupa revolutie, acesti oameni au fost fie implicati in politica si murdariti, intr-un fel sau altul, fie desconsiderati (cele mai bune exemple recente – tratamentul aplicat lui Florin Piersic si Ion Lucian). In plus, sub actiunea timpului, marii nostri actori au inceput sa paraseasca pe rand aceasta lume si nu prea s-au mai ridicat altii in locul lor.

Chiar si sportivii au devenit tinte, in programul deznationalizarii, pentru un motiv extrem de simplu – ei si succesele lor reprezentau manifestarea reala a mandriei nationale. Asa ca a fost rezolvata si partea asta, mai ales ca din cauza situatiei generate de baza materiala total deficitara, avem din ce in ce mai putini campioni.

Iar mandria nationala a devenit aproape inexistenta, sub hardaiele de laturi aruncate asupra acestei natii, din exterior dar mai ales din interior, transformata de-a lungul celor 20 de ani de ”impliniri marete” pentru manipulatori, in rusinea nationala de a fi roman si in formarea unei adevarate constiinte nationale de victima. Si iata cum, sintagma national, a ajuns sa fie atasata doar unor conotatii negative.

Astfel, incet-incet, am ajuns sa nu mai avem la ce sa ne raportam. Mizeria politica si umana a acaparat aproape toate componentele societatii romanesti si astfel, smecherii, manelistii, ghertoii, pitipoancele, incultii cu bani si putere au devenit modele pentru generatia post-comunista.

Lipsa reperelor morale si a promovarii unor valori reale, in combinatia mortala cu lipsa perspectivelor si a sperantei, pentru cei care inca mai lupta spre a-si pastra propria normalitate, ne-au adus pe toti intr-o fundatura (ilustrata de imaginea halucinanta cu pupatul mainii celui care taie pensiile, salariile si sperantele, inchizand scoli si spitale), fundatura din care trebuie sa iesim cat mai urgent! Solutia – cea explicata la inceput: unire in cuget si-n simtiri – in interiorul propriei fiinte si in acelasi timp noi intre noi, cei care iubim Romania!

Alina Moise

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în parerea psihologului, Romania și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Intre unire si deznationalizare

  1. Scenariul acesta s a repetat de mult prea multe ori in ultimii 18 ani.

  2. DANIEL zice:

    Mda politicienii de dupa revolutie pina in prezent sint toti niste tradatori cu diploma.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s