21.12.2012 – un nou început (3)

iubire luminaÎn deschiderea articolului de azi, am să mă refer la felul în care trebuie să ne raportăm la întuneric. În primul rând conştientizând faptul în sine şi anume că întunericul există! Sistemul a găsit destule modalităţi prin care să ne inducă în eroare sau să ne păcălească – de exemplu, cu ajutorul curentului New Age, care caută să ne inducă faptul că, întunericul (negativitatea în general) ar fi doar o invenţie a noastră. Ei spun că noi suntem creatori şi că totul este o inventie a noastră pentru a experimenta în dualitate viata cu plăcerile ei. Este doar o formă de a ne induce în eroare şi a ne îndrepta pe o cale care ne duce direct în „braţele” întunericului. Cei care se lasă păcăliţi, fie se vor scufunda în acele aşa-zise plăceri (acumulare disperată de bunuri materiale, sex extrem şi violenţă extremă), fie, negând existenţa întunericului, nu vor face altceva decât să-i permită să-i invadeze, pe neştiute şi să-i distrugă mai lent sau mai repede din interior.

Apoi este ceea ce simt majoritatea copiilor, mai mari sau mai mici şi anume – frica de întuneric (unii chiar nu pot dormi dacă nu li se lasă lumina aprinsă), iar atunci când devin adulţi cred că au doar două căi de urmat: se luptă cu frica sau aleg o cale de a fugi de ea.

Dar ce se întâmplă atunci când ne luptăm cu frica? Există riscul de a ne lăsa copleşiţi de ea, dar lupta cu întunericul ne şi poate propulsa către Lumină. Strategiile de fugă pot fi de multe feluri, dar ceea ce trebuie să ştim este vorba aceea – de ce ţi-e frică nu scapi! De aceea, trebuie să ne obişnuim cu ideea că întunericul există în jurul nostru şi în noi înşine şi nu trebuie să-i permitem să ne copleşească, să se înmulţească sau să ne domnie!

Este adevărat însă, că există şi fiinţe, care se nasc deja cu o doză mare de întuneric (din vieţile anterioare) şi care se tem de Lumină, adâncindu-se astfel în întuneric. Din această categorie fac parte majoritatea celor care-şi pierd sufletul în timp ce corpul rămâne încă în „viaţă”.

Vă veţi întreba poate: cum e posibil ca cineva să îşi piardă sufletul şi totuşi să continuie să trăiască? De fapt nu trăieşte în adevăratul înţeles al cuvântului (deoarece nu mai fiinţează), din omul respectiv rămâne doar trupul locuit de ego – masca socială. Pentru a înţelege fenomenul, trebuie să vă explic ce se petrece cu noi, începând din momentul naşterii.

Aşa cum am mai spus, copilul se naşte ca fiinţă pură, în Corpul de Lumină. De fapt, în momentul naşterii, copilul este chiar fiinţa, iar legătura sa cu Dumnezeu este totală. Din momentul în care ia contactul cu realitatea acestei lumi dure, fiinţa începe să se retragă tot mai mult, spre firul de Lumină – „cordonul ombilical” care o leagă de Dumnezeu.

În acelaşi timp începe să se formeze Sinele, care astfel ajunge să conţină atât fiinţa, cât şi sufletul acestei încarnări, dimpreună cu inconştientul colectiv şi individual, la care se adaugă proporţiile de Lumină şi de întuneric cu care fiinţa s-a întrupat.

Din Sine începe să se formeze Eul – cel care atât rol de protecţie pentru Sine, cât şi de interfaţă cu lumea. Dar şi Eul, la rândul său, simte nevoia să fie protejat şi atunci îşi formează propriile mecanisme adaptative (mecanismele defensive şi de coping), pentru a face faţă realităţilor sociale pe de-o parte şi luptei dintre pulsiunile instinctuale (mai ales agresive şi sexuale) şi condiţionările supraeului moral (dacă acesta a apucat să se formeze).

Cum realitatea este prea dură, din dorinţa de a se adapta (în procesul de formare a personalităţii), Eul îşi crează propria sa interfaţă, de fapt o mască socială, care poartă denumirtea de ego. Inclusiv în psihologie există o adevărată confuzie de termeni, o mulţime de paradigme şi interpretări care ameţesc omul obişnuit şi de cele mai multe ori se pune semnul de egalitate între Eu şi ego. Este cel mai bun exemplu, despre felul în care operează sistemul: cu confuzii, jumătăţi ori părţi de adevăr sau minciuni bine camuflate într-o ceaţă informaţională, spre a părea cel mai pur adevăr.

Ceea ce avem noi de făcut este să-l punem pe ego la locul său, nepermiţându-i să preia controlul în detrimentul Eului, căruia caută permanent să i se substituie, spre a-l înlocui în cele din urmă, pe furiş. Iar atunci când ego reuşeşte să se substituie Eului, Sinele nostru rămâne neprotejat, sufletul se pierde pe sine, iar fiinţa se retrage definitiv în firicelul de Lumină care o leagă de Dumnezeu!

Întunericul invadează şi cucereşte mai întâi ego, apoi Sinele, distrugând pe rând Eul şi apoi sufletul şi atunci, fiinţa suferindă se întoarce la Dumnezeu, iar aici pe Pământ rămâne doar o carcasă golită de Lumină, plină de întuneric, ce şi-a pierdut orice legătură cu Divinitatea. Iar individul respectiv, poate acumula liniştit averi peste averi, titluri şi funcţii, poate face cât rău i se permite de către sistemul care l-a ajutat să devină ce a devenit, dar, odată cu sufletul nu ştie că şi-a pierdut şi bucuria de a trăi. Acest tip de individ, orice ar face nu mai simte decât un fel de surogat de plăcere trupească (în funcţie de vârstă şi de „dotări”) şi un imens gol, pe care nu-l poate umple cu numic! Iar fiinţa care a fost, o va lua de la capăt, pe un nivel de evoluţie inferior, aici pe Pământ sau poate pe altă planetă, în dimensiunea asta sau în altele, poate ca sclav în antichitate (pentru că doar cât suntem încarnaţi simţim curgerea timpului pe axa trecut-prezent-viitor) sau cine ştie, poate în pielea animalului pe care chiar fostul său trup îl chinuie cumplit şi îl ucide fără milă!

Promotorii New Age (una din formele de manifestare ale întunericului), caută să-i păcălească pe cei care intră în faza căutărilor spirituale şi să-i îndrepte pe căi greşite, dându-le „o mână de ajutor” spre a se autodistruge.

Ce se petrece de fapt? Atunci cand în viaţa noastră crizele încep să se ţină lanţ, acesta este un semn că Universul ne spune că ne lipseşte ceva. Dacă procentul de Lumină din om este la un nivel care să-i permită fiinţei să se bazeze pe tăria sufletului şi pe protecţia Sinelui, atunci Eul porneşte în călătoria sa către Sine, în procesul individuaţiei (drumul spre Centru) din dorinţa de a se întâlni şi a se contopi cu fiinţa. Dar ego se opune şi îi pune Eului cât de multe piedici poate. Iar promotorii New Age propăvăduiesc distrugerea egoului şi ne spun că trebuie să ne ucidem ego pentru a evolua spiritual. Dacă picăm în capcană şi facem o asemenea greşeală, de fapt nu ucidem ego ci ne distrugem personalitatea, ucigând Eulcei care aleg această cale riscă să ajungă pacienţi ai clinicilor de psihiatrie, în niciun caz fiinţe evoluate spiritual!

De aceea vă sfătuiesc să nu încercaţi să vă suprimaţi ego, deoarece doar vă veţi tăia legăturile cu realitatea, cu toate consecinţele care decurg de aici. Învăţaţi să vă ţineţi ego sub control (cu ajutorul tehnicilor despre care am mai vorbit – prin autocontrolul minţii) şi să îl folosiţi strict ca interfaţă imperfectă pentru o realitate la fel de imperfectă!

Aşa că, umpleţi-vă de Lumină, dragii mei şi rugaţi-vă ca toţi oamenii de pe Pământ să reuşească să o facă la un moment dat. Şi nu uitaţi: drumul spre Lumină trece inevitabil prin Iubire!

De aceea mâine vom vorbi despre iubirea necondiţionată.

 

fiinţa care poartă numele Alina Moise

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în 2012, ajutor pentru suflet și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s