21.12.2012 – un nou început(4)

Iubire„La început a fost cuvântul şi cuvântul era Dumnezeu”. Iar Dumnezeu este Iubire şi Lumină. Dar noi oamenii am inventat limbile, cuvintele ajungând să fie diferite şi pentru Dumnezeu şi pentru Lumină, dar mai ales pentru Iubire. Noi am deviat înţelesul Iubirii iniţiale şi astfel s-a ajuns ca iubirea să „nu mai facă sens” în reprezentările noastre, decât în cadrul relaţiilor. Iar prima relaţie este cea de tip mamă-copil.

La început, în primele luni de viaţă, copilul nu poate face diferenţa dintre el şi mama. Mama reprezintă totul, întregul univers al copilului. Deci, ne naştem într-o unitate deplină cu noi înşine, cu ceilalţi, cu lumea, cu întreg Universul şi cu Dumnezeu, bineînţeles. Dar vine societatea şi ne învaţă cu totul altceva:

–        că suntem separaţi de ceilalţi şi că trebuie neapărat să ne afirmăm individualitatea în competiţie cu ceilalţi, de cele mai multe ori în detrimentul celorlalţi;

–        că lumea este ceva care trebuie cucerit, folosit doar în propriul ineteres, iar ceea ce nu poate fi folosit, mai bine să fie distrus, decât să fie folosit de alţii;

–        despre Univers ni se spune că este ceva dincolo de noi, aproape de neatins, eventual tratat în scenarii SF, majoritatea apocaliptice, drept un loc al pericolelor şi ameninţărilor pentru omenire;

–        relaţia cu Dumnezeu ne este prezentată prin intermediari, care ne reprezintă un Dumnezeu pedepsitor şi neiertător, un Dumnezeu care inspiră frică şi cere supunere totală.

Astfel, mediul social ne induce sentimentul de separare, alături de frică, de obicei încă din primii ani de viaţă (mama trebuie să se întoarcă la muncă, uneori şi după câteva luni de la naştere, pentru a nu-şi pierde serviciul). Astfel ne trezim afectaţi de angoasa de separare, încă din perioada în care suntem total vulnerabili şi dependenţi de iubirea, atenţia şi îngrijirea părinţilor. Dacă avem ghinionul să nu primim suficientă iubire, atenţie, îngrijire (sau sa primim prea mult prin supraprotecţie), rezultatul va fi o dependenţă de nevoia de a primi permanent iubire-atenţie, crescând exponenţial angoasa de separare (frica extremă), până acolo unde între iubire şi atenţie intervine semnul de egalitate. Iar din acel moment, iubirea dispare, lăsând locul nevoii aproape patologice de atenţie.

Nevoia de atenţie se combină cu frica de respingere, iar ambele vin din angoasa de abandon şi astfel apare şi mai pregnantă nevoia de competiţie cu ceilalţi pentru câştigarea atenţiei. Situaţia aceasta de cele mai multe ori devine distructivă, ducând la apariţia geloziei, invidiei, urii, anxietăţii, durerii, depresiei, traumelor psihice – totul pe fondul fricii de a pierde atenţia, de a fi separaţi de ea, a fi marginalizaţi, izolaţi, a nu mai exista pentru ceilalţi, adică moartea socială. Şi iată o sursă a fricii de moarte.

Până acum am încercat să vă explic în ce fel se schimbă sensul Iubirii prin erodarea sa în cadrul relaţiilor, pornind de la relaţia de bază: mamă-copil, cea care ne formează stilul de ataşament. Dar în interiorul unei limbi, în timp, cuvintele îşi schimbă sensul iniţial, putând deveni chiar cu totul altul. Şi am să exemplific din limba română, referindu-mă la cuvintele iubire şi dragoste. În principiu, ar trebui să fie sinonime, nu-i aşa? Ei bine veţi vedea că nu prea!

V-aţi întrebat de ce nu se spune „vrem să facem iubire” şi se spune „vrem să facem dragoste”? Pentru că, în timp, cuvântul dragoste este cel care a suferit cele mai mari modificări, cuvântul iubire rămânând relativ stabil, dar de multe ori golit de conţinut.

De aceea, am ajuns să avem nevoie de încă un cuvânt pentru a exprima Iubirea în adevăratul ei sens şi anume, iubire necondiţionată! Şi asta deoarece, iubirea a fost investită deseori doar cu „calitatea” de nevoie – mă refer la nevoia de atenţie pe care am explicat-o la început. Astfel s-a ajuns ca relaţiile de iubire să nu fie adevărate relaţii de Iubire (iubire necondiţionată) – ci o reeditare a relaţiei de ataşament pe care  omul a învăţat-o în copilărie. De aici atâtea eşecuri şi divorţuri.

În ceea ce priveşte cuvântul dragoste, acesta conţine şi relaţia de ataşament, dar reprezintă cel mai bine dorinţa de posesiune – de cele mai multe ori se şi precizează faptul că, relaţia de cuplu are la bază relaţia sexuală, dorinţa de posesiune (dorinţa de a poseda sau de a fi posedat). De aici se naşte gelozia, care poate degenera în violenţă, deoarece gelozia înseamnă frica de a pierde ceva ce posezi, ceva ce îţi aparţine şi îţi este teamă să nu îţi fie furat, să fii deposedat!

Într-un fel separarea dintre dragoste şi iubire a realizat-o religia – prin iubirea de Dumnezeu – dar prezentată ca o iubire pură, asexuală, ideală, foarte greu sau chiar imposibil de atins pentru omul de rând. Şi astfel, prin „purificare”, iubirea a avut de pierdut şi nicidecum de câştigat. În plus, aşa cum am mai spus, iubirea de Dumnezeu a fost transformată în frica de Dumnezeu, fiind astfel anulată direct – iubirea necondiţionată nu poate exista în prezenţa fricii!

Şi acum am să simplific:

–         dragoste = ataşament, posesiune, sex

–         iubire = atenţie; iubire = un ideal pur greu de atins; iubire = frică; în concluzie iubirea = ataşament, dependenţă.

–         iată cum dragostea şi iubirea au ajuns să reprezinte pentru noi pe de-o parte: posesiune/dependenţă din nevoia de atenţie generată de frica de respingere şi pe de altă parte un ideal aproape imposibil de atins.

Oare de ce ne mai mirăm că relaţiile noastre de iubire/dragoste sunt de cele mai multe ori cel puţin disfuncţionale, inclusiv relaţia cu Dumnezeu!

Dar ce înseamnă Iubirea? Iubirea = fuziune totală şi libertate în acelaşi timp – deoarece Dumnezeu ne-a creat din Iubire şi cu iubire necondiţionată, în fuziune totală cu El (dupa „chipul şi asemănarea Lui”) dar cu libertatea şi independenţa generate de existenţa Liberului Arbitru!

Dar cum putem reuşi să înţelegem iubirea necondiţionată ? Sunt câteva posibilităţi şi am să vă invit să alegeţi ceea ce vi se potriveşte, în funcţie de relaţia care vă avantajează cel mai mult:

–         din iubirea copilului faţă de mama sa;

–         din iubirea mamei pentru copilul său;

–         din iubirea de Dumnezeu;

–         din iubirea de ţară;

–         din iubirea pentru natură.

Ca de obicei, eu consider că exemplul personal este foarte important şi am să vă spun cum a funcţionat la mine. Eu fac parte dintre norocoşii care au primit iubire necondiţionată de la mamă şi astfel această nevoie iniţială fiind asigurată, am putut să fac pasul următor şi să interiorizez exemplul de iubire de ţară al bunicului meu, erou al războiului de reîntregire. Astfel, din iubirea necondiţionată a mamei mele, la care s-a adăugat iubirea mea necondiţionată pentru ea şi pentru Romania, am putut să mă raportez tot cu iubire necondiţionată la Dumnezeu, inclusiv atunci când am fost la un pas să-L „judec”, pentru că „a luat” prea devreme un om atât de bun ca mama. Apoi am trecut prin celelalte forme de dragoste şi iubire, experimentând şi dragostea necondiţionată pentru soţul şi fiul meu. Dar nu am putut să ating Iubirea (iubirea necondiţionată în integralitatea ei) până când nu am înţeles (ca psiholog de această dată) că fiecare om trebuie acceptat exact aşa cum este. Şi astfel am putut să-i iert pe toţi cei care mi-au greşit vreodată, m-am rugat să fiu eu iertată de toţi cei cărora le-am greşit şi mai ales am reuşit să mă iert pe mine însămi. Iar acum, când mă va întreba cineva pe cine iubesc cel mai mult, voi răspunde din toată fiinţa mea: iubesc Viaţa sub toate formele ei de manifestare!

Deci, dragii mei, iubirea necondiţionată trece prin iertarea necondiţionată!

Iubirea necondiţionată este Iubirea desprinsă de orice ataşament/dependenţă, este Iubirea care nu limitează ci dă drumul, permite evoluţia celuilalt în funcţie de Liberul său Arbitru!

Reţineţi vă rog – cine nu reuşeşte să-i iubească în acelaşi timp pe ceilalţi, iubindu-se şi pe sine şi pe Dumnezeu şi ţara în care s-a născut şi natura, Pământul, cu toate minunile sale, nu poate iubi Viaţa. Iar cine nu iubeşte Viaţa cu adevărat, se teme îngrozitor de moarte!

De aceea, mâine vom vorbi despre cum ne vindecăm de neiubirea de Viaţă, cea care este de fapt vinovată de frica de moarte!

 

fiinţa care poartă numele Alina Moise

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în 2012, ajutor pentru suflet și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la 21.12.2012 – un nou început(4)

  1. anonim zice:

    poate ma puteti ajuta cu un raspuns sigur,va rog frumos…
    astazi am stat cu un baiat de vorba,aman2 pe scaun fata in fata;am purtat o discutie si in timp ce el imi vorbea se uita fix in ochii mei si din cand in cand isi cobora privirea spre gura mea.la un moment dat eu am pus mana pe spatarul altui scaun,iar el s-a uitat la mana mea,in special la degete.
    asta poate semnifica ceva?
    dupa ce am terminat de vorbit,el s-a ridicat primul de pe scaun si cand a vrut sa se ridice,s-a ridicat cu fata aproape de a mea.am impresia ca a facut-o intentionat.spune-mi si mie,a vrut sa imi spuna ceva prin asta sau ma insel eu?
    vreau sa spun ca noi ne cam uitam unul la altul,de la distanta,dar apropierea de astazi dintre noi nu a avut loc pana astazi.

    • alinamoise zice:

      Imi pare rau dar nu am cum sa iti dau raspunsuri sigure despre gesturile unei persoane pe care nu o cunosc. Exista multe carti care trateaza semnificatiile „universale” ale gesturilor, dar… trebuie sa cunosti bine persoana ca sa poti sa-i intelegi cu adevarat gesturile. Daca vrei sa verifici posibilitatea unei semnificatii de apropiere, nu pot sa te sfatuiesc decat sa faci la randul tau niste gesturi care sa-i arate celuilalt interesul tau, daca acesta exista. Apoi sa fii foarte atenta la ce face persoana in cauza. Daca ti s-a parut, nu va fi nimic, dar daca nu ti s-a parut, poate e momentul ca si comunicarea verbala sa inceapa. Mult succes!

  2. anonim zice:

    asa am facut si am constatat ca si el ma priveste mai intens acum si zambeste oarecum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s