21.12.2012 – un nou început (6)

arta naturiiNoi, în principiu, percepem timpul pe axa: trecut-prezent-viitor. Spun „în principiu”, deoarece, nu întotdeauna ne şi raportăm la realitate pe aceste coordonate.

Cei care au suferit traume mai grave sunt cantonaţi în trecut, retrăind trauma de fiecare dată când un mic element, oarecum asemănător îi proiectează în trecutul dureros.

Persoanele de vârsta a treia şi cei care din diverse motive şi-au pierdut sensul vieţii, au obiceiul de a trăi în trecut. Şi asta pe de-o parte, ca să nu-şi piardă identitatea (ego simte nevoia să se agaţe de acea perioadă în care i-a fost cel mai bine, când imaginea reflectată către exterior, către ceilalţi, era dezirabilă). Pe de altă parte, trecutul le oferă siguranţă şi reverberaţia momentelor de bucurie care au existat şi din care încă se hrănesc conştient sau inconştient.

Dar, sunt şi destui oameni, care trăiesc în viitor. Sunt dintre cei care îşi fac planuri, în cel mai mic amănunt, pe ani sau zeci de ani, pentru ei şi pentru copiii lor (unii şi pentru nepoţi, dacă se poate). Alţii doar se gândesc la faptul că, într-o zi, cândva, le va fi mai bine şi aşteaptă să le „pice pară mălăiaţă…”.

Am dat aceste exemple şi sper că aţi observat existenţa unui element comun, atât la cei orientaţi către trecut, cât şi la cei orientaţi spre viitor şi anume: – o absenţă notabilă! Le lipseşte conştienţa prezentului – trăirea prezentului – momentul „Acum” – esenţa Vieţii!

În Univers totul se petrece Acum! Ştiu că este greu de înţeles, chiar şi de imaginat. Cum adică „Acum” ? Noi ne gândim în permanenţă la un proces îndelungat, extins în timp, de la milioane de ani, poate la eoni. Dar, de fapt, timpul, aşa cum îl percepem noi, nu există la nivelul Universului, Creaţiei. Sper că nu v-aţi închipuit cumva că Dumnezeu „îşi potriveşte ceasul” după GMT!! Timpul este doar o convenţie a noastră cu noi înşine, pentru a avea la ce să ne raportăm. Timpul face parte, alături de spaţiu, din „plasa noastră de siguranţă”, deşi de multe ori mai mult ne încurcă decât ne ajută!

Acum să vorbim despre „Timpul lui Dumnezeu”, care e în acelaşi timp: permanent, infinit, atemporal, întotdeauna – de fapt nici nu poate fi definit prin cuvinte. De aceea este necesar să ne raportăm la „Timpul Divin” prin cuvântul Acum! Şi asta ne va determina să trăim în prezent! Să trăim clipă de clipă – simţind/observând – ceea ce se petrece cu noi şi cu lumea în care trăim.

A simţi şi a observa ne ajută să înţelegem mai bine, atât pericolele, cât mai ales oportunităţile. Într-adevăr, vom vedea şi vom simţi durere, tristeţe, dar nu vom mai rata Bucuria, frumuseţea lucrurilor simple, normale, care ne înconjoară în fiecare moment. Trăind Acum, vom observa frumuseţea şi perfecţiunea fulgului de nea şi ne vom bucura de el, înainte de a ne supăra că e însoţit de mulţi alţi fulgi şi că ei toţi se depun pe şoselele noastre, provocând şi mai mult haos în trafic. Ne vom putea bucura şi de puritatea albului său, înainte de a ne întrista şi enerva din cauza mormanelor de zăpadă amestecată cu noroi, care sunt lăsate să zacă pe marginea drumului, până când dă Domnul şi se topesc de la Soare. Iar pe principiul ăsta funcţionează Totul, dargii mei!

Trăind prezentul – momentul Acum, vom apuca să vedem Lumina, inclusiv cea din semenii noştri, înainte să ne umbrească întunericul percepţia (prin comportamentul unora dintre noi). Ne vom putea bucura de tot ce dă cu adevărat sens Vieţii şi vom putea să trăim cu adevărat. Deoarece, totul, absolut Totul, porneşte de la felul în care percepem oamenii, lucrurile, lumea în general, ceea ce numim realitate. O percepţie corectă ne ajută să trăim şi să ne dezvoltăm, împlinindu-ne spiritual şi chiar material. O percepţie deformată, ne împiedică să trăim, nu ne permite să ne dezvoltăm spiritual şi ne determină să facem orice pentru a ne adapta, la ceea ce considerăm a fi realitatea, pentru a încerca să ne împlinim exclusiv material, prin orice mijloace. De fapt, avem de-a face cu o adaptare la rău, la negativ, în fapt o dezadaptare, o cădere a sufletului către un nivel inferior din punct de vedere spiritual (şi implicit a fiinţei către un nivel inferior de vibraţie).

Am să vă dau un exemplu foarte bine ancorat în realitatea imediată, ca să mă fac cât mai bine înţeleasă.

Vin sărbătorile, nu-i aşa? Se apropie Crăciunul cu paşi repezi. Pe cine aşteptăm noi? Vă rog să nu îmi răspundeţi că îl aşteptăm pe Moş Crăciun. Eu şi mulţi alţii îl aşteptăm pe Iisus Christos! Moş Crăciun este o invenţie a sistemului – o păcăleală. Întotdeauna sistemul înlocuieşte un simbol real cu unul imaginar, aşa-zis „magic”, pentru a ne „ajuta” să nu trăim prezentul, adică în momentul Acum. Aşteptându-l pe Moş Crăciun, de fapt nu trăim sau în cel mai bun caz trăim într-o iluzie (nu degeaba unii pretind că trăim într-o hologramă). Şi asta, deoarece nu avem cum să trăim momentul în care „Moşul” cică „vine” cu sania lui trasă de „renii zburători” (mai ales de ăla cu nasul roşu ca de beţiv sau ca girofarul ambulanţei) şi „intră pe coş” să ne lase „un cadou” din sacul lui cel plin cu „daruri” pentru mici şi mari (minciunele). Pe care coş? Coşul de la calorifer sau de la şemineul de decor?

De fapt, noi avem de ce să îl aşteptăm pe Iisus, deoarece în fiecare an, de Crăciun, apare oportunitatea de a trăi prin intermediul lui Acum, momentul Naşterii Sale, de acum mai bine de 2000 de ani. Naşterea lui Iisus este un fapt real! (bine documentat religios dar şi de către istorici). Şi orice fapt real este înregistrat energetic (în cronica akasha, memoria cosmică), are o amprentă unică, o vibraţie specifică.

Deci, orice fapt petrecut,  se află stocat în „baza de date” a Universului, a Creaţiei Divine. Pentru cei care nu pot înţelege lumea decât la modul concret, am să explic astfel:

–         putem trăi momentul naşterii lui Iisus în Acum, accesând „baza de date”, care vă anunţ că este „free” (la liber pentru download) şi permanent „on line”;

–         iar pe 25 decembrie (în fiecare an), pentru cei fără „conexiune la internetul Divin”, li se pune la dispoziţie un DVD cu „filmul” Naşterii (la pachet cu un DVD player portabil, televizor 3D, inclusiv ochelarii din dotare).

Chiar nu glumesc, să ştiţi! Oricine poate trăi pe 25 decembrie, de Crăciun, în momentul Acum, Naşterea Domnului nostru Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu – pentru noi creştinii sau a Maestrului Spiritual Iisus, cum Îl numesc necreştinii.

E vremea colindelor, iar un vechi coliund românesc spune aşa „Fecioara Maria Naşte pe Mesia – care Bucurie şi la voi să fie! După cum vedeţi, spiritualitatea noastră ancestrală ne vorbeşte despre momentul Acum – „Fecioara Maria Naşte – îl naşte Acum, nu l-a născut! Iar Iisus, Mesia este însăşi Bucuria, care ne este menită tururor (prin întărirea „să fie”, echivalentul lui „am zis”!).

Despre Bucurie este vorba, dragii mei! Întotdeauna, fiiind în Acum, Bucuria este simţită şi trăită. Doar fiind în Acum, alegem să ne trăim Viaţa cu Bucurie în suflet şi în simţiri (fiinţă). În restul timpului supravieţuim sau ne iluzionăm că o facem, permiţând întunericului să ne păcălească, să ne întunece Bucuria, separându-ne astfel de Lumină, îndepărtându-ne de propria fiinţă şi implicit de Dumnezeu!

Iată de ce, eu cred că pe 21 decembrie 2012 (adică mâine) este un nou început. Avem ocazia să ne scuturăm de tot ce ne strică Viaţa, luând decizia de a trăi din ce în ce mai mult în Acum.

Pentru noi, românii este cumva, chiar mai simplu, datorită datei – 21 decembrie. Noi putem trăi/retrăi în momentul Acum, ziua de 21 decembrie 1989 – ziua când am ales Libertatea! Putem experimenta Bucuria libertăţii trăite la cea mai înaltă intensitate. Asta ne poate ajuta să trăim, de această dată, eliberarea de sub tirania întunericului, a sistemului, a propriilor noastre greşeli şi slăbiciuni.

Până acum m-am referit doar la timp, dar mai avem şi dimensiunea spaţiului, tot o convenţie a noastră cu noi înşine, pentru a ne putea delimita, individualiza (şi de prea multe ori pentru a ne separa).

Fiecare se percepe pe sine în siguranţă într-un spaţiu propriu, bine delimitat, începând cu propriul corp şi continuând cu nevoia de identitate în general. Apoi apare nevoia de lucruri, de proprietăţi, de identitate socială.

Dar doar noi, oamenii, avem nevoie de spaţiu, nu şi Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu are toate „spaţiile” în acelaşi „timp”!

Totul este energie, totul se manifestă, se află în mişcare, în perpetuă schimbare, transformare, evoluţie – deoarece totul este Viaţă!

Deşi nouă ne este foarte greu să concepem, în acelaşi „timp” şi în acelaşi „spaţiu” se desfăşoară Totul, dar în diverse dimensiuni. Putem să folosim diverşi termeni pentru a înţelege mai bine ce e cu aceste dimensiuni şi le putem numi epoci, lumi, dimensiuni paralele, tipuri de vibraţie (în 3D – cea în care trăim acum cea mai mare parte dintre noi, în 4D – cea în care se spune că va trece Pământul începând de mâine, 5 D, etc).

Mai pe seară am să explic pe larg cum am înţeles eu că stă treaba cu dimensiunile astea şi mai ales vom vorbi despre alegerea pe care fiecare dintre noi o are de făcut. Iar pentru oamenii din „sistem” o explicaţie, ca să nu aştepte degeaba – voi vorbi despre alegere, nu despre „alegeri”, că alea deja au trecut, iar eu vorbesc despre momentul Acum!

 

fiinţa care poartă numele Alina Moise

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în 2012, ajutor pentru suflet și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s