Stadii şi crize de dezvoltare psihosocială

În anul 1959 Erik H. Erikson a formulat teoria dezvoltării psihosociale – o viziune de ansamblu asupra evoluţiei şi dezvoltării persoanei, pe tot parcursul vieţii sale. Erikson consideră că psihicul uman se dezvoltă într-o succesiune de 8 stadii, care conţin crize de dezvoltare sub influenţa relaţiilor sociale. Astfel, formarea unei personalităţi armonioase se realizează într-o construcţie în timp, prin rezolvarea conflictelor dintre cerinţele mediului şi posibilităţile de relaţionare ale individului, conducând spre noi achiziţii psihosociale, fundamentale pentru următoarele etape ale vieţii. Cele 8 stadii de dezvoltare reprezintă parcurgerea acestor etape, cu aspecte pozitive şi negative, crize emoţionale generate de interacţiunea factorilor bio-socio-culturali. În fiecare stadiu, individul are de înfruntat un conflict fundamental, de a cărui rezolvare depinde capacitatea de a le aborda pe următoarele, iar succesiunea etapelor depinde atât de factori fiziologici, psihici, cât şi de experienţa de viaţă. Un mediu nefavorabil poate întârzia unele etape, iar rezultatele pot fi negative, nesănătoase, conducând spre dezvoltarea unei personalităţi dizarmonice.
Stadiul 1 – de la naştere până la 1 an: încredere/neîncredere. Sentimentul de încredere conduce spre o atitudine pozitivă faţă de propria persoană şi faţă de lume. Se pun bazele speranţei, în funcţie de felul în care nevoile copilului au fost satisfăcute, pentru a căpăta încredere în cei din jur (depinde de relaţia cu mama). Se pun bazele ataşamentului securizant/insecurizant.
Stadiul 2 – între 1 şi 3 ani: autonomie/ruşine, îndoilală. Este perioada în care copilul trebuie lăsat să-şi dobândească autonomia, făcând ce poate el să facă: să se joace, să alerge, să aleagă jucării, să tragă, să împingă etc. Dacă nu este lăsat să facă singur ceea ce poate el să facă, poate dezvolta un simţ al îndoielii şi ruşinii, dacă este lăsat va învăţa ce înseamnă autonomia, punându-se şi bazele voinţei. Stilul parental-familial supraprotectiv generează îndoiala, iar stilul autoritar-traumatic generează ruşinea. Echilibrul/dezechilibrul între autonomie/îndoială se poate modifica în etapele următoare, în sens pozitiv sau negativ.
Stadiul 3 – între 3 şi 6 ani: iniţiativă/vinovăţie. Este vârsta bucuriei jocului, deoarece la această vârstă copilul este cel care iniţiază diverse activităţi (precum mersul pe bicicletă, patinaj, săniuş etc) şi formulează foarte multe întrebări. Dacă părinţii nu au răbdare cu copilul, nu-i răspund la întrebări, nu-i permit să se joace sau îl ridiculizează, se poate naşte un sentiment de vinovăţie, care poate persista toată viaţa. Stilul supraprotectiv, neimplicat-neglijent şi cel autoritar-traumatic pot reduce iniţiativa sau genera sentimente de vinovăţie. În acest stadiu se pun bazele fixării scopurilor, deoarece iniţiativa conduce spre decizie şi capacitate de finalizare.
Stadiul 4 – între 6 şi 11 ani: hărnicie, perseverenţă/inferioritate. Este perioada vârstei şcolare, a jocurilor cu reguli, când copilul realizează că poate să facă diverse lucruri, să stăpânească o situaţie şi să se stăpânească el însuşi. Dacă regulile sunt prea rigide sau accentul este pus pe „trebuie”, se poate dezvolta simţul datoriei în detrimentul plăcerii de a face; este perioada în care se poate dezvolta creativitatea sau se pun bazele perfecţionismului autodistructiv. Stilul supraprotectiv şi cel neimplicat-neglijent determină sentimente de inferioritate, iar cel autoritar-traumatic conduce către perfecţionism combinat cu sentimente de inadecvare.
Stadiul 5 – între 11 şi 20 de ani: identitate/confuzie. Acoperă perioada cea mai complexă şi complicată, a pubertăţii şi adolescenţei şi presupune două sarcini majore: stabilizarea unei identităţi proprii şi transformarea într-o persoană independentă. Se structurează identitatea Eului (prin integrarea imaginilor despre sine, conform perspectivei din care sunt priviţi de către cei apropiaţi) în funcţie de felul în care a depăşit provocările stadiilor anterioare (încredere, autonomie, iniţiativă şi perseverenţă). Se poate produce şi reconsolidarea achiziţiilor din stadiile anterioare. Confuzia apare atunci când când individul nu are un sentiment de sine, al identităţii şi locului său în lume. Stilul supraprotectiv accentuează dependenţa şi confuzia, iar celelalte două mai mult confuzia.
Stadiul 6 – între 20 şi 40 de ani: intimitate/izolare. În această etapă se dezvoltă capacitatea de a iubi. Este perioada relaţionării – în dragoste, familie proprie, prietenie, muncă etc. Cei cu ataşament insecurizant pot eşua în izolare: cei cu ataşament evitant din incapacitatea de a suporta intimitatea, iar cei cu ataşament ambivalent din dorinţa prea mare de atenţie şi intimitate (ceilalţi fug de ei sau îi resping).
Stadiul 7 – între 40 şi 65 de ani: altruism/egocentrism. Se dezvoltă responsabilitatea şi capacitatea de a îngriji. Este vorba de capacitatea de a fi preocupat de bunăstarea proprie, a celorlalţi şi a societăţii în ansamblu. Persoanele cu ataşament evitant şi ambivalent-evitant vor fi preocupate doar de nevoile proprii, neînţelegându-le pe ale celorlalţi.
Stadiul 8 – după 65 de ani: realizare/disperare. Este etapa înţelepciunii, în funcţie de cât de satisfăcătoare a fost viaţa pentru persoana respectivă; dacă a avut şi dacă şi-a păstrat un sens al vieţii.

din lucrarea de disertatie cu titlul “CONSECINŢE ALE STILURILOR PARENTAL-FAMILIALE
ÎN ADAPTAREA ADULTULUI LA SOCIALUL CONTEMPORAN”

psiholog clinician Alina Moise

Orice informatie din acest articol sau de pe acest blog poate fi folosita de oricine, cu mentionarea sursei!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în dezvoltare personala, parerea psihologului și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s