Drumetii

Imi place sa stau cat se poate de mult in natura. Majoritatea vacantelor, impreuna cu sotul meu Sava si fiul meu Ionut, le petrecem cu cortul in mijlocul naturii. Anul acesta (2011) am fost in Ceahlau ( pe varful Toaca) si pentru prima data ne-am luat inima in dinti si am stat cu cortul in campingul de pe creasta, langa Cabana Dochia. S-a intamplat sa fim doar noi si muntele si a fost minunat.

Anii trecuti am fost in Bucegi, cam pe toate traseele, dar mai ales pe Omu si pe Varful Ocolit, in Apuseni la Cetatile Ponorului si in Fagaras pe acoperisul Romaniei – varful Moldoveanu. Este cu adevarat minunat sa vezi astfel Romania.

Si cate alte locuri cu adevarat mirifice avem in tara asta pe care nu stim sa o apreciem.

Iata cate ceva din jurnalele mele de calatorie care pot fi gasite pe www.travel-review.ro .

Drumetie in Bucegi

Prima data, acum 8 ani a fost o adevarata aventura. Am prins o vreme nebuna: ploaie, vant, ceata de nu vedeai la un pas, iar noi nu eram echipati de munte. Ne alungase vremea urata de la mare si cum eram destul de tineri si fara destula minte am urcat pe munte in tenisi si fara pelerine de ploaie. Ne-am ambitionat si am ajuns murati bine la cabana. Nu am vazut nimic din peisaj si tocmai din cauza asta ne-a mai venit o idee creata – sa margem pana la Pestera. Si am coborat pe un traseu si mai dificil, fara sa tinem cont de timp. Cand am ajuns la Pestera am  constatat ca se inchide la Telecabina, totusi am avut noroc si am luat ultima telecabina spre Babele. Dar aici ne-a cam parasit norocul pentru ca spre Busteni  plecase de mult ultima telecabina. Asa ca in inconstienta noastra am luat decizia sa coboram pe Jepi. Era ora 17,30 cand am pornit iar la 21,30 cu ultima geana de lumina am ajuns in Busteni epuizati. Eu am mers aproape tot drumul cu glezna luxata (asta inseamna sa nu ai bocanci) si la un moment dat am alunecat si putin a lipsit sa nu cad in prapastie. Dar totul e bine cand se sfarseste cu bine si mai ales cand lectia este invatata. De atunci nu am mai urcat niciodata pe munte fara echipament adecvat.

Anul trecut ne pusesem in plan urcarea pe Moldoveanu dar nu a fost sa fie. M-am lovit la genunchiul stang dupa o cadere destul de urata iar medicii mi-au spus sa nu fac efort cel putin doua saptamani. Dar pe mine m-a apucat ambitia si dupa o saptamana am urcat la Omu. De fapt tinta finala era varful de langa Omu – Bucura Dumbrava sau Varful Ocolit. 150820101809Citisem anumite lucruri despre acest loc cu adevarat special si am vrut neaparat sa ajung acolo. Unii spun ca aici ar fi fost Kogaionul dacic, altii cred ca este un puternic centru energetic sau chiar o poarta spre alte dimensiuni. Pentru mine a fost o poarta catre o parte a sufletului meu care nu isi gasea drumul catre mintea mea. A fost interesant. Vremea a tinut cu noi si chiar cu problemele de la genunchi am facut cam trei ore si jumatate de la Babele pana la Omu. Peisajul merita efortul. Si nu uitati sa urcati si pe Varful Ocolit pentru ca privelistea este chiar si mai interesanta decat de pe Omu si in plus pentru cei care cred poate fi si o experienta cel putin interesanta.

Drumetie in Fagaras

Mi-am dorit foarte mult sa urc pe cel mai inalt varf din Romania, pe Moldoveanu  (2544m), dar cu trecerea timpului (am deja 36 de ani) mi se parea ca devine doar un vis, deoarece niciodata  nu am stat prea bine la capitolul conditie fizica, iar traseele din Fagaras nu sunt  precum cele din Bucegi. Dar de obicei, atunci cand vreau cu adevarat ceva  fac tot ce pot sa-mi indeplinesc visul.  Asa ca, de la inceputul verii am inceput sa ma pregatesc : am alergat si am urcat scari din alergare aproape zilnic. A fost destul de greu deoarece eu  nu am facut sport nici macar in scoala (am avut astm bronsic) si nu puteam sa alerg nici macar dupa autobuz. Au contat foarte mult vointa si perseverenta, dar mai ales sotul si baiatul meu care m-au incurajat permanent.

La ora 9,30 plecam de la Cabana Balea spre Saua Caprei, pe o ceata de nu vedeai la un metru.  Am urcat greu si dupa o ora si jumatate ne aflam langa Lacul Capra (timp dublu fata de cel standard). Deja era clar ca nu vom face doar 8 ore (timpul standard de traseu) pana la Cabana Podragu, destinatia noastra din acea zi. Dar nu ne-am inchipuit nici un moment ca aventura noastra va dura 14 ore (eu calculasem 12, iar sotul meu 10 – prea optimist).

080820101454

Urcam, coboram si iar urcam. Traseul superb, de vis. Liniste si maretie. 080820101445Transfagarasanul serpuind in lumina soarelui. Imi spuneam ca merita tot efortul. Si tocmai cand ma bucuram mai mult de peisaj a venit si prima problema. Mi s-au rupt chingile de la rucsac si a cazut in rapa. Asta se intampla cand nu ai un rucsac bun, sa imi fie invatatura de minte. La mine erau doar hainele de schimb si sacii de dormit (cam 9 kg) asa ca nu s-a deteriorat nimic, doar ca am pierdut timp pretios pana cand a coborat sotul in rapa, mi l-a adus si l-a reparat cu o improvizatie care a tinut mai bine decat originalul!

Asa ca am ajuns la 080820101458Fereastra Zmeilor pe la 14,30 dupa 5 ore de traseu si nu eram inca nici la jumatatea drumului.  De aici aveam doua variante spre Podragu si noi am ales sa mergem pe la Trei Pasi de Moarte. Zona cunoscuta sub aceasta denumire nu este chiar asa de speriat dar pentru mine a fost foarte greu si nu as fi putut sa trec cu rucsacul in spate.  080820101478La Trei Pasi de Moarte urci si cobori ajutandu-te de cabluri si lanturi, iar pentru mine coborarea a reprezentat o problema. Pana la urma am trecut cu ajutorul sotului, care a facut mai multe drumuri (a dus toti trei rucsacii si ne-a ajutat si pe mine si pe fiul nostru) dar, din nou am pierdut foarte mult timp.

La 18,30 am ajuns la 080820101487Monumentul Nerlinger unde am fost ajunsi din urma de un grup de turisti straini condusi de un ghid roman, un domn in varsta foarte experimentat. Grupul pornise pe traseu la 13,30 tot de la Balea si se asteptau sa ajunga la Podragu in jurul orei 20,00 – erau clar mult mai antrenati si mai experimentati decat noi. Ghidul ne-a promis ca va anunta la cabana ca ne aflam pe drum si ca daca nu ajungem pana cand se intuneca ne va iesi in intampinare.  I-am multumit pentru amabilitate si am pornit din nou la drum. Coborarea de pe Varful  Mircii s-a dovedit foarte dificila, mai ales ca a inceput si ploaia. Ne-am pus pelerinele si am mers mai departe, dar mult mai incet si  mai cu grija la fiecare pas.

Inca mai era o geana de lumina cand am inceput urcusul spre Varful Podragu, in jurul orei 21,oo. Si de aici incepe adevarata aventura. Am pornit lanternele si tot cam pe atunci s-a pornit si furtuna. Vant, tunete si fulgere. Nu mi-a fost frica nici un moment, desi cand fulgerele luminau pentru o fractiune de secunda vedeam prapastia la un singur pas in dreapta.  De cand ma  stiu nu am mai fost atat de calma, linistita si fara pic de frica. Si desi ne aflam pe traseu de mai bine de 12 ore totusi nu resimteam oboseala. La 22,30 am inceput coborarea spre cabana. Un timp am vazut luminile cabanei, apoi ne-am ghidat dupa semn pana cand l-am pierdut si pe acesta. Dar noi am continuat sa mergem si pana la urma am vazut din nou luminile dar ne-am dat seama ca am iesit total din traseu si ca ne indreptam spre prapastie. Dar imediat am vazut ca ni se faceau semne cu lanternele si dupa 10 minute am fost gasiti de baietii de la cabana care ne-au luat rucsacii si ne-au condus in siguranta la Podragu. Ghidul se tinuse de cuvant si anuntase sosirea noastra tarzie, iar cabaniera a urmarit lanternele noastre si si-a trimis ajutoarele sa ne aduca. Omenia pe munte este mult mai prezenta decat oriunde in alta parte.

090820101513

Si uite asa, dupa 14 ore, la 23,30 am baut cate un ceai cald pregatit cu grija de doamna Corina, cabaniera de la Podragu.

Pe 10 august am ajuns pe Moldoveanu.100820101552 Am plecat de la Podragu la 6,30 iar la 11,30 eram in varf langa steag. De data asta ne-am incadrat perfect in timpul de traseu si am facut 10 ore dus-intors cu tot cu poze, filmari si odihna. Partea cea mai grea a fost cand am urcat pe Vistea Mare si apoi urcusul pe Moldoveanu. Cred ca ar trebui ca in aceasta zona sa se faca unele amenajari (gen cabluri si lanturi) deoarece sunt unele zone foarte periculoase, mai ales daca ai si rucsac. De altfel, majoritatea isi lasau rucsacii pe Vistea si ii recuperau la intoarcere. Si ca o constatare – erau mai multi straini decat romani sus pe 100820101629Moldoveanu.Am avut noroc de o zi frumoasa si am putut vedea o priveliste care iti taia respiratia. Este atata frumusete si maretie acolo sus. Am putut sa regasesc acolo tot ce inseamna cu adevarat Romania. Si m-am simtit mandra si fericita, in locul caruia i se mai spune si acoperisul Romaniei.

Delta – liniste, relaxare si frumusete

Daca doriti un concediu in adevaratul inteles al cuvantului atunci va recomand sa mergeti in Delta. Sunt foarte multe locatii si oferte pentru toate buzunarele si pretentiile. Delta este un loc special si merita vizitat. 19062010707O plimbare pe canale cu vaporasul sau cu salupa te poarta intr-o lume aparte, in care fiecare copac parca iti spune povestea acestor locuri. 19062010709Niciun copac nu 19062010720seamana cu celalalt si au o multitudine de forme care iti incanta ochiul si as putea spune chiar sufletul, daca lasi linistea si maretia sa te patrunda. 19062010717Pozele nu spun nici pe sfert ce reprezinta cu adevarat Delta, dar va las sa va bucurati de ele, ca o promisiune pentru momentul in care va veti lasa si voi purtati pe valurile Dunarii.

Canionul 7 scari

O destinatie de week-end mai mult decat interesanta este zona Canionului 7 scari. Mergand pe DN1, intre Predeal si Brasov, in Timisul de Jos se face la dreapta pe un pod (exista o reclama cu pensiunea Hanul Dambu Morii). Este la mai putin de 1 km de placuta care semnaleaza intrarea in Brasov. In fata se vad ruinele fostei cabane Dambu Morii si reprezinta punctul de plecare pentru mai multe trasee turistice. De departe cel mai interesant si chiar palpitant este cel care duce la cabana Piatra Mare prin Canionul 7 scari.

Este liniste, curatenie (si foarte bine ar fi sa ramana asa), 05062010431cateva mini-cascade si locuri de odihna amenajate unde puteti sa va opriti pentru odihna si chiar o gustare. Dupa circa o ora si treizeci de minute de urcus pe pante domoale se ajunge in zona de intrare in canion. 05062010440Se vede deja prima scara din cele 7 care au dat numele zonei. Aici veti gasi o placuta de avertizare veche de vreo trei ani cand au fost inundatii si s-a deteriorat infrastructura. 05062010463Cred ca a fost lasata acolo intentionat pentru ca nu au reparat cum trebuie scarile si podetele          ( lipseste o treapta la a doua scara si sunt foarte multe goluri in zona podetelor). Dar cu un dram de curaj si foarte multa atentie se poate trece. Eu am parcurs canionul in 20 de minute. Trebuie mare atentie la cea de-a doua scara, care este si cea mai inalta si curge si apa de la cascada chiar pe ea, aici lipseste o treapta si e facuta o improvizatie. Treptele sunt foarte alunecoase dar privelistea merita tot efortul. Dar celor cu probleme de echilibru sau rau de inaltime nu le recomand acest traseu.05062010445

05062010456050620104580506201045905062010462

O plimbare pe Valea Izei

Pentru cine pleaca din Bucuresti traseul este urmatorul: Bucuresti – Brasov – Sighisoara – Targu Mures – Reghin – Bistrita – Liviu Rebreanu – Nasaud – Sacel . Este un drum de 650 km si 7-10 ore in functie de popasurile pe care le faceti si de aglomeratia de pe DN 1, dar daca plecati pe la 6 sau 7 din Bucuresti este cel mai bine si astfel pe la orele 16 veti intra pe Valea Izei (zona cuprinsa intre localitatile Sacel si Vadu Izei). Starea drumului este acceptabila, iar privelistea merita tot efortul. Zona cuprinsa intre Nasaud si Sacel este cu adevarat deosebita, mai ales in Pasul Setref ( localizat intre Muntii Rodnei si Muntii Tibles, la o altitudine de 817 m).

Dupa ce treceti de Sacel, intrati pe Valea Izei si primul popas trebuie sa il faceti in localitatea Dragomiresti, exista un colt rupt din rai, in care traditia Maramuresului istoric s-a pastrat, ca prin minune, intacta  – Muzeul  Tarancii Romane.

Imagine050Merita vazut, dar mai ales merita sa-i ascultati pe cei doi ghizi care va vor prezenta toate minunile cu rabdare si placere in graiul lor cel dulce.

Imagine039Veti afla rostul tuturor obiectelor, unele dintre ele cu denumiri foarte interesante: „Cuptiorul cu ticlazau“ sau„Fusul cu turgalau“.

Imagine049Dar cea mai interesanta este povestea pomului cu oale. Pentru acest popas trebuie sa va rezervati cel putin o ora.

Imagine057Urmeaza localitatea Bogdan Voda, fosta resedinta a voievozilor maramureseni, locul din care Bogdan a plecat spre Moldova in 1359. Aici aveti de vizitat Biserica de lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” construita la 1718 dar si o biserica construita de cativa ani, dar in acelasi stil tipic maramuresan, cu turla inalta.

Faceti un scurt ocol spre Ieud si Botiza si nu va va parea rau.

Imag134Biserica „Naşterea Fecioarei” din Ieud este unul dintre cele mai frumoase lacasuri de cult din Maramures, datează din 1364. Este impresionantă prin amplasarea sa pe un versant pietros, pe malul paraului Ighisor, in cimitirul satului. Iar la Botiza veti putea admira satul tipic maramuresan, portile celebre si daca doriti va puteti caza la una dintre pensiuni. Iata cateva oferte: Pensiunea Mariana, de doua margarete, telefon: 0721 094 099, 0731 921 702 (Mariana Roib); Pensiunea Dorina, de trei margarete, telefon: 0726 907 538 (Dorina Patraus); Pensiunea Trifoi, de doua margarete, telefon: 0729 455 315 (Trifoi Parasca).

Imagine067Drumul continua spre satul Rozavlea unde va asteapta Biserica din Rozavlea ce poarta hramul Sfintii Arhangeli Mihail si Gavriil care a fost construita intre 1716-1720 fiind pictata in 1775.

Imagine072Dar perla Vaii Izei este de departe Manastirea Barsana.

Apartinand de Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului si Satmarului, Manastirea „Soborul Sfintilor 12 Apostoli” din Barsana este situata la 22 de km sud-est de municipiul Sighetul Marmatiei, la iesirea din Barsana, spre podul Slatioarei, unde spatiile dumbravilor largi ale Izei se stramteaza, spre localitatea Stramtura, fiind cel mai stramt vad al Izei.

Imagine074

De la biserica porneste aleea pietruita si strajuita de flori ce duce spre Staretie, constructie supraetajata de o cuceritoare fantezie arhitectonica, remarcabila transpunere creatoare a stilului maramuresean al bisericilor de lemn.

Imagine080Este un loc deosebit, de o frumusete extraordinara si merita vizitat primavara si vara deoarece veti avea parte de o adevarata simfonie a culorilor si parfumurilor florale.

Imagine077Va veti simti linistiti, impacati si chiar fericiti,deoarece este un loc binecuvantat si cu adevarat deosebit.

Imagine030Plimbarea noastra pe Valea Izei se incheie in localitatea Vadu Izei, celebra pentru portile sale monumentale. De aici drumul poate continua spre Sighetul Marmatiei si Sapanta, daca timpul va permite, iar daca nu, va asteapta un drum de 700 de km pe acelasi traseu de intoarcere la Bucuresti. Drum bun si vreme frumoasa.

Cu Mocanita pe Valea Vaserului

Sa continuam calatoria noastra virtuala pe meleaguri Maramuresene. Cine ajunge in aceasta zona mirifica trebuie sa-si puna in planul de vacanta si o calatorie cu Mocanita pe Valea Vaserului. Va spun din proprie experienta ca merita tot efortul pentru ca aveti ce vedea.

Mocanita sau trenuletul tras de locomotiva cu aburi are drept statie de plecare localitatea

Imagine166

Viseul de Sus si circula pe un traseu de aproape 6o de km (daca intre timp au reusit sa repare tot terasamentul deoarece anul trecut era functional numai jumatate). Pentru a va asigura un loc in Mocanita trebuie sa va treziti de dimineata si sa va prezentati la casa de bilete cel tarziu la 7,30. Un bilet costa pentru adulti 43 de lei iar pentru copii 27 de lei. Toate detaliile le puteti gasi pe site-ul http://www.cffviseu.com/ro/index.html . Cel mai bine este sa incercati sa prindeti locuri pe la mijlocul trenului deoarece primul vagon de langa locomotiva este cel mai expus scanteilor si va puteti alege cu cateva gauri in haine si cu ceva funingine pe fata (iar la intoarcere ultimul vagon devine primul).

Ca sa va trezesc interesul am sa va arat cateva peisaje pe care am reusit sa le surprind din Mocanita. Sper sa va placa si sa va indemne la drum. Eu va spun ca merita.

Imag040Imag047Imag059Imag118Imag104Imag084

Alina Moise


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s