Psihologie politica

Romania lucrului bine furat? Ajunge!

Imi propusesem sa nu comentez nimic legat de campania electorala, dar in urma unei discutii mult prea aprinse cu colegi psihologi pe tema votului de duminica, mi-am dat seama ca sub aparenta unei campanii anoste s-au folosit si se folosesc la greu, niste tehnici de manipulare care au crescut nivelul de furie, ba chiar ura si tendinte de agresivitate, la niste cote pe care le consider ingrijoratoare.

Unii politologi ar putea spune ca perioada campaniei electorale este propice descarcarii „violentei simbolice”, fapt care nu s-a petrecut din cauza lipsei dezbaterilor din turul I si a formatului total atipic si anost al asa-ziselor dezateri din ultimele zile. Dar, de fapt este mult mai complicat.

Inainte de 1989 exista un munte de frustrari, la care s-a adaugat  un intreg „lant himalaian” de alte si alte frustrari in cei 24 de ani post-decembristi. Si asta deoarece, in Romania, ce nu s-a furat s-a distrus sau s-a dat pe aproape nimic strainilor, care au distrus la randul lor ceea ce era bun pentru noi si le facea lor concurenta! Astfel am fost impinsi la limita supravietuirii.

In urma cu 10 ani a castigat „batalia electorala” prin manipulari grosolane pe tema coruptiei, cel cu sloganul „sa traiti bine”, al carui sens adevarat s-a dovedit a fi: „vreti sa traiti? bineee… luati de aici: salarii taiate, spitale inchise, taxe crescute, firme falimentate etc” si toate astea in timp ce ei furau bine!

Acum avem de ales intre cel cu „Romania lucrului bine facut”, nemteste si „presedintele care uneste” si e mandru ca e roman. Lucrul bine facut… suna atractiv nu-i asa? cam la fel ca „sa traiti bine”! Ce unire, unitate… mandria de a fi roman? la cat suntem noi de dezbinati, unii vorbesc despre rusine si ce nevoie  am mai avea noi de unire, solidaritate, compasiune? sunt destui care chiar spun ca nu mai avem nevoie nici de Romania! ca doar avem UE, Germania, SUA si traim in epoca globalizarii.

Asa ca,  ni se spune sa votam cu neamtul, ca sa-l dm jos pe comunistul de Ponta, coruptii lui si cu unirea lui cu tot.

Eu nu pot sa votez cu neamtul! Nu pot sa votez un om cu ochii reci, care vorbeste scrasnit printre dinti si a fost numit chiar de actualii lui sustinatori „premierul de la Grivco”, doar pentru un slogan! Un slogan care a fost conceput de cei care ni l-au bagat pe gat pe „sa traiti bine”! si care in cei 10 ani au reusit sa faca „Romania lucrului bine furat”! Fie ca este vorba despre retrocedari, afaceri cu statul si cate altele… le-au facut foarte bine, avand in vedere ca pe ei nu prea ii ajunge DNA-ul!

Eu cred in unire, solidaritate, compasiune si iubesc Romania. Stiu foarte bine ca Ponta nu este un inger – pentru ca este om si politician, dar stiu ca nu este comunist – in 1990 manifesta in Piata Universitatii impotrtiva comunismului. Iar in cei 2 ani de cand e prim-ministru pesedistii au ajuns pe banda rulanta la DNA, in arest si chiar in penitenciar, fara ca Ponta sa intervina pentru cineva!

Ce sens ar avea sa votez un slogan care suna atractiv,cand omul de care este lipit, cu cateva zile dupa alegeri ar putea fi declarat incompatibil sau ar trebui sa ajunga el insusi la DNA, spre a da explicatii pentru „lucrul bine facut” in cazul retrocedarilor preferentiale de la Sibiu.

A venit momentul sa nu mai acceptam manipularile de niciun fel, fie sub forma de slogane mincinoase sau alte forme mult mai insidioase si periculoase pentru propria noastra stabilitate emotionala.

Ajunge! Gata cu „Romania lucrului bine furat”! Toti cei care au furat, ca sunt ei pesedisti, pedelisti, penelisti, ong-isti, asa-zisi jurnalisti, romani, nemti, unguri sau orice ar mai fi ei si orice functii ar avea, sa fie judecati si sa primeasca fiecare exact ceea ce merita, in conformitate cu faptele comise!

Eu sunt convinsa ca, iniferent ce se va intampla duminica, in urmatorii 5-10 ani lucrurile se vor schimba peste tot in lume, deci si in Romania. Noi oamenii, ne vom revendica dreptul de a trai si de a ne bucura de fiecare clipa de viata! Si nu vom mai permite nimanui sa ne considere sclavi  si sa ne aduca la limita supravietuirii!

Uniti, vom construi Romania bucuriei de a trai!

13 noiembrie 2014

 

Situatia Romaniei din perspectiva psihologului

In postarea de pe pagina principala ”Intre unire si deznationalizare” am promis o analiza detaliata a situatiei Romaniei, intr-o dubla abordare, atat din perspectiva psihologica, precum si din cea sociologica, deoarece atacurile sunt concertate, aducand atingere concomitent fiintei nationale si statului, ca entitate, prin slabirea si decredibilizarea institutiilor sale, constatand cu amaraciune distrugerea simbolului insusi, adica a tot ceea ce inseamna in mentalul colectiv, Romania.

Distrugerea din interior cu sprijin din exterior a fost initiata inca din momentul in care idealul national s-a transformat in realitate in 1918. Tinta este tripla: statul in sine prin institutiile sale (trupul), intelectualii si marile valori nationale din toate domeniile (mintea) si fiinta nationala (sufletul ). Nu sunt vorbe mari. Am auzit cu totii de magia lui 3. Ca si crestini avem  Sfanta Treime: Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Ca oameni ne manifestam ca o unitate a celor trei: trup, minte, suflet.  Si acum sa analizam ce inseamna Romania din acest punct de vedere. Pe primul palier Romania inseamna statul roman (trupul); statul roman este reprezentat de institutiile sale cu toate subdiviziunile acestora. Si sa le luam in ordine: Presedentia, Parlamentul, Guvernul, Administratia locala, Partidele, Institutiile de invatamant si cultura, Armata,  Fortele de securitate si de mentinere a ordinii. La care voi adauga si Biserica Ortodoxa Romana ca institutie, deoarece intotdeauna a jucat un rol deosebit de important, atat pentru statul roman, cat mai ales pentru romani in general.  Pe cel de-al doilea palier (mintea) avem societatea civila in care se incadreaza tot ceea ce inseamna varfuri ale intelectualitatii, mediului de afaceri si mass-mediei, organizati in diverse entitati (asociatii profesionale, fundatii, ong-uri). Iar pe cel de-al treilea palier avem natiunea in sine (sufletul).

Si acum sa vedem in ce situatie se afla trupul. Si vom constata cat se poate de clar ca este  intr-o situatie de-a dreptul deplorabila. Absolut toate institutiile statului sunt bolnave si subminate din interior. Nu exista nici macar o singura institutie a statului care sa nu se confrunte cu probleme grave, la care se adauga si lipsa de credibilitate in randurile populatiei. Iar in ultima perioada asistam la o adevarata ofensiva de dinamitare cu buna stiinta a autoritatii acestor institutii, executata chiar de catre reprezentantii alesi sau numiti la cel mai inalt nivel.

Presedinta Camerei Deputatilor fraudeaza pe fata votul la o lege deosebit de importanta pentru intreaga populatie si asta pe fondul unei imagini deja dezastruoase a Parlamentului. Iar fraudarea voturilor continua pe banda rulanta la vedere, cu incalcarea Constitutiei aproape zilnic. Reactiile opozitiei sunt total ignorate si adeseori mult prea ”palide” si acest fapt duce la o si mai mare enervare a populatiei pe parlamentarii despre care cei mai multi cred ca sunt platiti degeaba. In paralel Guvernul este total decredibilizat, prin mentinerea incompetentilor, pe fondul dezastrului economic programat si executat ca la carte de guvernarea portocalie sub stigmatul unitatii de masura a acestui dezastru – bocul.

Nici zona administratiei locale nu o duce pe roze mai ales din cauza problemelor financiare la care insa se adauga si cele morale sub eticheta generica de baroniada. Partidele nu mai reprezinta nimic pentru marea masa a populatiei din cauza cumetriilor, aliantelor realizate exclusiv din interesele gastilor dominante si a lipsei de transparenta si substanta. Populatia saracita si speriata nu mai vede nicio raza de speranta, pe fondul manipularii masive ca ”oricum toti sunt o apa si un pamant”. Pericolul este maxim, prin comasarea alegerilor si sistemul de fraudare construit de cei aflati la putere cu concursul serviciilor si se poate dovedi imbatabil, atata timp cat liderii opozitiei nu se trezesc la realitate. Nu vom putea vota noi suficient cat sa nu ne fure ei, mai ales pe sistemul lor, organizarea lor – jocul lor! PDL si-a asigurat voturi din Republica Moldova si din diaspora unde si-a facut adevarate retele, iar in plan intern totul este facut la milimetru (toti clientii politici ii scot la vot fortat si incolonati pe cei care depind de ei ca serviciu sau ajutoare de tot felul). Intr-o tara din ce in ce mai saracita, cu prea multi oameni care nu mai gandesc aproape deloc sau se lasa coplesiti de ganduri negative, cu multimile dispersate si solidaritatea distrusa, orice este posibil. A astepta reactii de la populatie, de la UE sau SUA reprezinta cea mai mare greseala, deoarece pe de-o parte populatia se afla intr-o stare de frica si anxietate dusa la extrem, care blocheaza actiunea, iar reprezentantii UE si SUA au cu totul alte probleme, ba chiar as putea spune ca regimul portocaliu este ideal pentru finalizarea planurilor de distrugere a Romaniei.

In ceea ce priveste institutiile de invatamant si cultura, acestea sunt cel mai prost finantate, decredibilizate prin desele scandaluri privind vanzarile de diplome sau in urma unor activitati care sunt de-a dreptul anti-culturale si antinationale, cu cel mai bun exemplu Institutul Cultural Roman condus de Horia Roman Patapievici.

Multi ani Armata a fost ultimul bastion de rezistenta al Institutiilor statului, spre care se aflau directionate cea mai mare incredere si cele mai mari sperante ale majoritatii. Dar si aici s-a actionat foarte bine coordonat spre distrugere, iar in acest moment nu prea mai putem vorbi despre o armata nationala, de cand principala activitate se desfasoara in teatrele de operatiuni externe. In plus si aceasta institutie se confrunta cu subfinantare, scandaluri cu furturi si vanzari de armament si afectarea grava a demnitatii oamenilor in uniforma activi, in rezerva sau in retragere, prin acordarea de ranguri si demnitati pe criterii politice sau de obedienta fata de un anumit sef.

Despre  zona serviciilor ce sa mai vorbim, ne vom raporta intotdeauna la fortele de securitate si din pacate nu gresim, deoarece intreaga societate romaneasca a fost infiltrata de spiritul securistic, atat din punct de vedere fizic (indivizi special antrenati pentru diversiune sunt in toate institutiile statului, societate civila, partide etc) dar mai ales la nivelul mentalitatii si prin frica si chiar teroarea induse de activitatile desfasurate de acestia, la vedere sau din spatele perdelei de fum. Cat priveste fortele de mentinere a ordinii, acestea au fost considerate intotdeauna de catre populatie forte de represiune, Politia fiind inca privita ca Militie, iar politistii fiind desconsiderati din toate punctele de vedere.

La toate acestea se adauga distrugerea totala a imaginii institutiei Presedintelui Romaniei, prin actiunile si manifestarile actualului presedinte.  De la inaltimea functiei ocupate, acesta a atacat in mod sistematic absolut toate institutiile statului. A inceput cu Guvernul, condus la inceput de un prim-ministru care refuza sa-i execute ordinele si a reusit in cele din urma sa-si impuna un prim-ministru marioneta si sa impiedice cu toate mijloacele inclusiv ilegale schimbarea acestuia. Parlamentul a devenit tinta sa dupa suspendarea din 2007 si a fost transformat in tap ispasitor pentru populatie si mijloc de lupta in batalia electorala pentru al doilea mandat.  A repozitionat partidul propriu pe aceleasi coordonate ale partidului unic din perioada comunista,  in paralel infierand sistematic intreaga clasa politica din care evident pe sine s-a exclus. Si-a batut joc pe fata de profesori,  iar pe intelectuali si reprezentantii societatii civile i-a decredibilizat, prin inregimentarea in partidul sau si prin desele atacuri la adresa celor care au incercat sa-l infrunte sau sa se rupa de el.

Despre Biserica Ortodoxa Romana voi spune un adevar cam greu de digerat pentru unii. Din pacate, ca si institutie, nu mai reprezinta nici ea un stalp al natiunii, chiar daca in mintea concetatenilor nostri inca se bucura de o anumita inceredre, raportata in sondaje cu un procent de 80%. De fapt avem de-a face cu paiul, de care innecatul incearca sa se agate, in aceasta situatie de-a dreptul disperata pentru majoritatea oamenilor. Daca s-ar face o analiza serioasa, s-ar putea constata faptul ca, reprezentarea reala a Bisericii in sufletul romanilor a avut foarte mult de suferit in anii din urma, din cauza transformarii acesteia intr-o adevarata activitate comerciala. La care se adauga tabloidizarea, cauzata de desele scandaluri legate de activitati economice ilegale sau la limita legalitatii, scandaluri sexuale si deconspirari ale preotilor colaboratori cu securitatea. Dincolo de toate acestea, mai sunt multe probleme care vin din trecutul si mai indepartat. Nu este momentul sa intru in foarte multe detalii, care tin de istoria si practica religioasa, dar cateva lucruri trebuie sa le mentionez. Felul in care Biserica s-a relationat dintotdeauna cu credinciosii si stilul total gresit in care i-a invatat pe acestia sa se relationeze cu Dumnezeu, au dus la dezastrul spiritual pe care astazi il traim cu totii. Avem o Biserica rece, uneori chiar insensibila, in care din ce in ce mai mult doar banul si puterea fac legea. Din momentul in care preotii au devenit exemple de imoralitate, de unde a venit si exprimarea populara ”sa faci ce zice popa, nu ce face popa”, primul pas spre autodistrugere a fost facut. Apoi, oamenii au constatat, ca in relatia lor cu Biserica, ei sunt cei care dau din ce in ce mai mult, fara sa primeasca aproape nimic in schimb, uneori nici macar mangaierea sufleteasca, atat de necesara si dorita. Costurile prestatiilor religioase, de la un botez si pana la o inmormantare, au devenit adevarate pietre de moara pentru omul de rand, pentru ca se stie ca daca nu dai risti sa ramai cu copilul nebotezat si cu mortul fara slujba de inmormantare. Si daca toate astea nu erau destul, oamenii au fost indepartati de Dumnezeu prin chiar practicile religioase. Toti au obiceiul sa dea vina pe sistemul comunist, care i-a transformat pe multi in atei si din multe puncte de vedere au si ei dreptatea lor, dar asta nu-i exonereaza pe mai marii Bisericii, care au si permis mult prea multe si asta chiar anterior instalarii regimului comunist. Felul in care se preda religia in scoli de zeci de ani, fortat, cu biciul uneori, negand pana la urma insasi esenta credintei, a generat aparitia primilor germeni ai ateismului si starii de liber cugetator si a dus la mimarea credintei, fara o reala interiorizare. Pe langa toate acestea, raportarea la divinitate reprezinta adevarata catastrofa spirituala si chiar nationala – inducerea deliberata a formarii unei reprezentari mentale deformate, a unui Dumnezeu pedepsitor, la care cu greu se poate ajunge, printr-o viata fara abateri de ordin fizic, mental si chiar gastronomic. Si acum sa gandim un pic situatia: care roman nu a gresit niciodata cu gandul sau cu fapta? Pornind de la situatia des intalnita, ca unora le e foarte greu sa impace faptul ca le place sa manance si totusi trebuie sa tina cu sfintenie si posturile atat de numeroase din fiecare an. In plus, greselile cu gandul sunt considerate chiar de neiertat, uneori mai mult decat cele cu fapta. Autoproclamandu-se intermediari intre credinciosi si Dumnezeu nu au facut altceva decat sa-i determine pe acestia sa renunte la increderea in sine, translatand aceasta incredere, in cel numit si considerat duhovnic si care ajunge sa judece, daca omul merita sau nu rasplata lui Dumnezeu. Dar daca acel prelat se comporta in viata de zi cu zi intr-o totala negare a ceea ce propavaduiste si pretinde celorlalti, atunci de ce are el dreptul sa judece un semen si sa isi permita a fi intermediar intre acesta si Dumnezeu? Iata fondul pe care regimul comunist a actionat si a reusit indepartarea foarte multor romani de credinta, iar in cei 21 de ani de democratie originala, lucrurile nu au stat deloc mai bine din acest punct de vedere, sectele de tot felul proliferand, alaturi de alte organizatii pretins ezoterice (gen Misa) care au stiut sa atraga oamenii dezamagiti de toti si de toate.

Am vorbit pana acum despre situatia statului roman vazut ca trupul natiunii. Acum este momentul sa demonstrez situatia in care se afla mintea sa, adica asa cum am mai spus, in fapt este vorba despre societatea civila, in care se incadreaza tot ceea ce inseamna varfuri ale intelectualitatii, mediului de afaceri si mass-mediei organizati in diverse entitati (asociatii profesionale, fundatii, ong-uri). Si aici avem din pacate dezastru aproape pe toata linia. Principiile democratice au fost introduse in mod mecanic, artificial, fara un proces real de constientizare si intelegere de catre marea majoritate a populatiei. Deoarece cetatenii nu au fost educati cu adevarat in spirit democratic, aceasta este cauza principala a starii de letargie si noncombat si a inexistentei unei presiuni reale  a opiniei publice in situatii de derapaj flagrant de la regulile democratiei si statului de drept.

Societatea civila in Romania a fost creata artificial, fie cu sustinere financiara din exterior (din pacate majoritatea avand o activitate contrara intereselor romanesti) sau direct de catre mediul politic sau de afaceri din interior, de cele mai multe ori exclusiv spre propriul interes.  Pe platforma societatii civile s-au lansat o multime de personaje controversate: oameni special antrenati si infiltrati de servicii (unii antrenati inca de pe vremea securitatii), indivizi fara personalitate si cu pregatire indoielnica, dar cu o asa-zisa legitimitate data de revolutie sau de participarea la fenomenul Piata Universitatii, dar si intelectuali si tinerii din mediile universitare. La randul lor intelectualii impartindu-se in trei mari categorii: cei care s-au implicat in politica, mai ales pe zona de dreapta, compromitand astfel actiunea civica (multi dintre ei folositi, discreditati si apoi aruncati de catre actualul presedinte), cei care nu au putut suporta situatia si s-au retras pur si simplu, in timp ce a treia categorie formata si din oameni integri, dar si din oportunisti au ramas insa intr-o rezerva de-a dreptul condamnabila pentru vremurile pe care le traim.

O alta categorie – sindicatele, merita toata atentia intr-o asemenea analiza. Daca in perioada comunista sindicatul reprezenta multimea, dar fara sa aiba cu toate acestea o influenta prea mare in fata autoritatilor, imediat dupa revolutie lucrurile s-au inversat. Marile manifestatii muncitoresti erau la ordinea zilei si s-au mentinut astfel cativa ani buni, pana in momentul in care s-a reusit micsorarea numarului muncitorilor prin politicile economice introduse, concomitent cu faramitarea miscarii sindicale. In prezent muncitorii sindicalizati sunt mult mai putini si raspanditi intr-o gramada de entitati, care de cele mai multe ori se lupta intre ele, avand lideri slabi sau obedienti fata de puterea aflata in exercitiu. La care se adauga implicarea directa in politica, in diverse partide, a unor lideri sindicali, rasplatiti cu functii importante in Guvern si Parlament. De aici neincrederea oamenilor si accentuarea starii de noncombat, chiar si in momentele in care cutitul ajunge efectiv la os.

In tot acest timp, intelectualitatea este cuprinsa si ea de o stare de letargie, combinata cu o sila imensa de tot si de toate, plus dorinta unora de a fugi cat mai departe de tot acest dezastru. Este adevarat ca mai sunt si unii care continua sa reziste cu indarjire si incearca prin putinele mijloace pe care le au la indemana (mai ales internetul) sa-i trezeasca si pe ceilalti cat nu este prea tarziu.

Mediul de afaceri romanesc este la fel de viciat ca intreaga societate. Politicile economice din ce in ce mai dezastruoase au generat o criza fara precedent si mai ales un blocaj, din care in acest moment nu se intrevede o iesire. Aproape nimic nu mai functioneaza, tot ce inseamna bani publici se scurg aproape exclusiv catre apropiatii puterii portocalii si aproape identic se intampla si cu banii europeni. In paralel se desfasoara o adevarata lupta de gherila, la nivelul intregii tari – cine nu cotizeaza unde trebuie este controlat si supracontrolat si chiar fortat sa iasa din afaceri daca nu intelege mesajul.  Si as adauga influenta lui Mugur Isarescu, ceea ce reprezinta el si sprijinul discret acordat puterii in exercitiu.

Nu pot sa inchei acest capitol, fara a prezenta situatia mass-media, cea care s-a dezvoltat cel mai mult dintre toate componentele societatii civile. Iar in ultima perioada, desi foarte multe ziare s-au inchis pe zona tiparita, mediul virtual (inclusiv blogosfera) ofera posibilitati nelimitate si mai ales un acces neingradit oricui doreste sa fie la curent cu toate opiniile si analizele. Televiziunile de stiri s-au dezvoltat si au aparut noi formatori de opinie, pe langa cei deja mult prea consacrati si cu diverse tare, mai ales de caracter. Prin faptul ca presedintele a ajuns sa se lupte cu ziaristii, mai mult decat cu politicienii, a reusit astfel sa legitimeze media ca ultimul bastion al societatii civile (bineinteles ca nu a avut nici un moment intentia asta). In ultimele sondaje se observa o crestere a increderii populatiei in media. Din pacate insa, prea putini urmaresc presa si emisiunile unde mai au si ceva de invatat, in preferinte situandu-se tabloidele, emisiunile tabloidizate si manelizate. La toate acestea trebuie sa adaug si faptul ca, foarte multi jurnalisti nu numai ca nu pot fi numiti formatori de opinie, deoarece au o conduita duplicitara sau uneori chiar incalificabila, unii dintre ei fiind in solda directa a partidelor sau reprezentand infiltrari ale serviciilor intr-un stil clasic securistic. Pe acesti indivizi eu ii denumesc deformatori de opinie.

Nu in ultimul rand, trebuie sa analizam starea sufletului, adica starea natiunii romane in ansamblul sau  (fiintei nationale) si a indivizilor care o compun in particular. Si trebuie pornit de la faptul ca, timp de 45 de ani, individul a fost total desconsiderat si depersonalizat, intr-o masa amorfa, care nu putea fi definita ca multime, dar care a avut o zvacnire in 89-90. Acest fapt a speriat si a generat o reactie extrem de dura deopotriva la adresa multimii dar si a individului. Multimile au fost dispersate, faramitate si desconsiderate, iar individul a fost impins catre insingurare, alienare, frica, ura, depresie si disperare.

Problemele au inceput in perioada comunista, cand acestui popor i-a fost mutilat sufletul. S-a actionat sistematic si ca la carte, prin distrugerea sau pervertirea valorilor in mod direct, fizic, dar mai ales la nivelul  mentalului colectiv. Elitele acestui neam, din toate domeniile, au fost efectiv decimate in inchisori, prin obligarea la compromis sau prin colaborationism. Foarte multi au fost ucisi sau au zacut ani grei in inchisori, pentru ca mai tarziu sa le fie interzis sa-si manifeste competentele. Oportunistii au preferat colaborationismul pentru a-si salva viata si cariera, dar astfel au participat mai mult sau mai putin voluntar la distrugerea sau pervertirea valorilor, ierarhiilor, moralitatii si chiar a credintei.

La inceput era foarte greu pentru propagandistii comunisti, mai ales la sate. Bunul-simt al omului simplu, credinta, legaturile puternice cu pamantul si datinile stramosesti reprezentau o imunitate naturala la virusul comunist. De aceea s-a trecut la distrugerea satului romanesc prin cooperativizare si industrializare fortata. Daca la inceput s-au lovit de o rezistenta puternica, timpul si presiunile si-au spus cuvantul. Oamenii au inceput sa cedeze, fie fortat, fie lasandu-se pacaliti de anumite initiative ale noii oranduiri. Dintotdeauna omul de la tara si-a dorit ca macar copiii sai sa traiasca mai bine, iar comunistii au stiut sa-si vanda bine iluziile. Au inceput alfabetizarea si au  deschis larg portile liceelor si facultatilor pentru copiii de tarani si muncitori- totul gratuit. Orice taran cu scaun la cap, isi dorea ca macar unul dintre copiii sai sa invete carte, sa ajunga un domn la oras. Dar era tare greu, intotdeauna banii lipseau. Comunistii au oferit aceasta oportunitate, care insa de multe ori a reprezentat un cadou otravit, un adevarat cal troian.

Sistemul educational ateist, limitat si puternic indoctrinat, din perioada comunista, a format generatii de ”oameni noi”. Credinta si traditiile au avut cel mai mult de suferit. Si este stiut, ca un popor poate fi distrus in primul rand din punct de vedere spiritual, actionandu-se concomitent asupra individului si mentalului colectiv. Am prezentat deja situatia Bisericii ca institutie si de aceea pot sa afirm ca, bresa catre sufletul poporului roman de aici s-a creat, credinta reprezentand principalul punct vulnerabil al natiunii noastre. Din pacate, chiar credinta noastra ortodoxa si institutia Bisericii au oferit pe tava sufletul romanesc spre a fi schilodit.

Cum s-a ajuns la situatia actuala, in care majoritatea oamenilor se indoiesc de ei insisi? Procesul in sine se deruleaza de la inceputurile umanitatii si s-a desfasurat pe doua paliere. Intotdeauna guvernantii (indiferent cum s-au numit sau ce au reprezentat) au facut tot posibilul sa-i determine pe oameni sa creada ca au nevoie de ei si pentru ca oamenii sa isi puna credinta in altcineva este nevoie ca mai intai sa fie determinati sa-si piarda increderea in fortele proprii. Din pacate, la fel a procedat si Biserica de pe celalalt palier. Astfel ne-am trezit intr-o neincredere totala. Pe de-o parte, ne indoim de propriile noastre capacitati, iar guvernantii ne dezamagesc si chiar ne distrug viata.  Iar pe de alta parte, ne-am pierdut si ultimul sprijin sufletesc, reprezentat de credinta ,deoarece au avut grija sa ne prezinte un Dumnezeu pedepsitor si nemilos, de care ne indepartam  si mai mult pe zi ce trece, din cauza pacatelor noastre numeroase. Si asta nu se intampla doar in Romania, ci pe intreaga planeta, dar aici la noi, efectele sunt si mai devastatoare, din cauza mentalitatii noastre, transformate intr-o adevarata constiinta nationala de victima.

Situatia in care ne aflam astazi, ni se pare fara iesire, deoarece si Biserica si guvernantii au avut grija sa cultive in primul rand frica si astfel sufletele noastre au fost mutilate de doua ori. Biserica a cultivat frica de Dumnezeu, in locul iubirii de Dumnezeu si pentru toata creatia Lui, in timp ce guvernantii au cultivat frica pentru ziua de maine, sub forma luptei pentru supravietuire cu orice pret.  Astfel au aparut toate problemele noastre, incepand cu izolarea si alienarea individului, pe fondul acestor frici induse artificial si sistematic. Frica de Dumnezeu l-a indepartat pe om de Dumnezeu si i-a distrus credinta. Omul a ramas astfel singur si expus tuturor manipularilor guvernantilor. Asa s-a nascut ura, generata de neputinta de a ne mai raporta corect, la lumea in care ne chinuim sa supravietuim. Si asta pentru ca, s-a facut absolut totul ca sa fim impiedicati sa mai gandim cu mintea noastra, iar sufletul ne-a fost foarte usor mutilat in absenta credintei. De aceea, ne lasam tarati de valurile vietii, uitand sa traim cu adevarat sau fiind impiedicati in mod deliberat, de catre guvernantii care doar in acest mod isi pot exercita puterea asupra noastra. Iar ei isi doresc puterea absoluta, care in conceptia lor este reprezentata de puterea lor exercitata asupra  trinitatii noastre: trup, minte si suflet. Astfel am ajuns mai rau ca sclavii din antichitate, fara sa ne dam seama, chiar sub acele lozinci inscrise in legile noastre cu litere de-o schioapa: democratie, puterea poporului, stat social, solidaritate, egalitate de sanse.

Si totusi, inca nu este prea tarziu – sa ne luam soarta in maini, fiecare dintre noi, cei care gandim, intelegem, simtim –  si sa spunem acum STOP JOC! Iar opozitia poate dovedi ca intr-adevar reprezinta o alternativa – ca le pasa de Romania si de aceasta natiune, printr-o actiune concertata de boicot: in momentul in care legea comasarii alegerilor va fi promulgata sa se produca demisii in bloc ale reprezentantilor opozitiei din administratia locala, Parlament si Parlamentul European! STOP JOC!

05.12.2011

Alina Moise

 

Exercitiu de sinceritate psihologico-politica

Astazi m-am hotarat sa-mi folosesc experienta acumulata in cei 18 ani de activitate politica, punand-o laolalta cu simtul psiho-sociologului, cunostintele de psihologie individiala si sociala, plus experienta de viata si toate in contextul dezvoltarii spirituale.

Pornesc intr-o calatorie total noua si chiar nu stiu ce ma poate astepta pe parcurs, dar am o finalitate precisa: contributia mea la schimbarea mentalitatii societatii romanesti in ansamblu, pornind de la premiza schimbarii individuale pe bazele sinceritatii.

Deoarece am constatat pe pielea mea, ca a trai in minciuna sau doar cu franturi de adevar, nu poate decat sa ne conduca spre dezastru. Ne-am lasat mintiti, am participat si noi de voie sau de nevoie la perpetuarea minciunii si am ajuns sa ne mintim si pe noi insine in incercarea de a supravietui depresiei si lipsei de speranta. Dar, asa cum am mai scris pe acest blog nu este nici pe departe vorba despre supravietuire, deoarece viata insasi nu isi mai are locul in mintea si cel mai grav, nici macar in sufletele unora dintre noi, tocmai din cauza ”focurilor luptei pentru supravietuire”.

Pe parcurs vor fi si alte explicatii, dar pentru inceput voi insera exercitiul meu de sinceritate, cu precizarea ca materialul poate fi regasit (in varianta integrala ca raspuns la o postare a domnului Adrian Nastase pe blogul domniei sale) aici: http://nastase.wordpress.com/2011/11/13/raspunsuri-158/.

”Am facut parte din PSD timp de 14 ani (1992-2006) si am plecat fortata de evenimentele generate de alegerea lui Mircea Geoana la conducerea partidului. A fost o situatie deosebit de complicata (preluarea Organizatiei Bucuresti de catre Vanghelie, dezamagirea fata de atitudinea celui pe care intotdeauna l-am considerat mentorul meu – dl. presedinte Iliescu, tristetea generata de faptul ca nu va intelesesem la timp intentiile de modernizare si de transformare a PSD intr-un adevarat partid social-democrat, sacrificarea de catre partid a celui care m-a ajutat sa ma dezvolt ca om si ca politician – dl. Dan Ioan Popescu, presinuea exercitata asupra mea pe zona consiliului general si tot ceea ce vedeam ca se petrece din perspectiva de consilier general PSD si atitudinea celui care era presedintele partidului – dl. Geoana). Inainte de a lua decizia deosebit de dureroasa pentru mine de a pleca din PSD am fost in audienta la patru presedinti: dl. presedinte Iliescu, dl. presedinte Adrian Nastase dl. presedinte (pe atunci TSD) Victor Ponta si dl. Mircea Geoana. Si am avut parte de trei abordari total diferite. Dl. Iliescu m-a ascultat cu multa bunavointa, dar apoi i-a spus despre discutie dl-ui Oprescu si astfel a ajuns si la Vanghelie (asa era situatia atunci) iar presiunea asupra mea a crescut, De la Victor Ponta am primit sfatul foarte bun de a merge in audienta la dl. Adrian Nastase – si a fost momentul in care as fi putut ramane sa lupt, deoarece dvs. m-ati ascultat, m-ati incurajat si sunt sigura ca am fost si protejata in perioada in care am afirmat public in partid si presa a preluat, faptul ca PSD era pe cale de a fi vanghelizat. Am apreciat cu atat mai mult sprijinul dvs., cu cat nu am fost niciodata ”fan A.N” iar uneori in sedinte mi-am permis sa va pun intrebari de care altii se fereau; plus ca ajutorul venea intr-o perioada grea chiar pentru dvs. personal in partid. Din pacate, ultima audienta m-a convins ca nu am cum sa raman si sa lupt cu morile de vant. Am fost la Mircea Geoana si i-am prezentat situatia de la Organizatia Bucuresti, inclusiv ceea ce se petrecea in Consiliul General. Nu am relatat niciodata public ceea ce s-a petrecut atunci, in februarie 2006, in biroul presedintelui PSD, dar astazi am ales sa vorbesc, pentru cei care nu inteleg cu adevarat ce a reprezentat Mircea Geoana pentru PSD – din punctul meu de vedere distrugerea programata si controlata de la nivelul cel mai inalt al conducerii! In acea zi de februarie 2006, un consilier general PSD i-a relatat presedintelui PSD ca exista probleme grave in cadrul grupului de consilieri generali PSD (jocuri cu puterea pe bani buni pentru practicantii jocurilor, si presiuni inimaginabile asupra tinerilor consilieri generali care nu acceptau si nu participau) – am dat si un exemplu concret din ultima sedinta (eu nu ma pricepeam dar primisem informatia de la unul dintre colegii care stiau ce si cum dar nu li se permisese sa ajunga la presedintele partidului) – reactia presedintelui PSD ? adresandu-se liderului de grup de atunci,citez ”trebuie sa ne intalnim si sa stabilim o strategie pe consiliul general, ca uite e Alina Moise la mine si imi spune ca se petrec acolo niste lucruri care … pai nu e corect asa pe firimituri si doar pentru unii” Pentru mine a fost picatura care a umplut paharul si am plecat. Dar din orgoliu si din dorinta de a nu da satisfactie gastii Vanghelie (stiam ca daca nu as fi plecat oricum voiau sa ma inlocuiasca in CGMB cu unul dintre oamenii lor) am plecat cu functia de consilier general (care apartinea de drept PSD) si nu am fost singura care a plecat! Ulterior am trecut la Partidul Conservator (din cauza acelei legi care cerea declararea apartenentei, coroborat cu temerea ca nu ma puteam descurca inca 2 ani de mandat de una singura, daca as fi ramas consilier independent). Dar dupa rana plecarii din partidul in care m-am format si la care tineam, s-a adaugat constiinta incarcata de faptul ca am plecat cu functia exact la partidul care dusese PSD in opozitie. In cele din urma toate acestea au dus la decizia de a parasi politica, anul trecut pe vremea asta.

…Privind acum din afara, cu experienta celor 18 ani de politica, dar si cu detasarea pe care am castigat-o in anul de cand am reusit sa imi fac liniste si ordine in minte si sa ma impac cu mine si cu tot restul lumii, pot sa spun ca desi unii incearca sa demonstreze ca pentru PSD viitorul nu suna bine, aparentele sunt inselatoare. Eu consider ca partidul a revenit pe o traiectorie de normalitate – se urmareste consolidarea sa in paralel cu consolidarea pozitiei liderilor si nu consolidarea pozitiei unei singure persoane prin sacrificarea partidului (ca in mandatul Geoana). Si desi eu nu am fost niciodata de acord cu excluderile si nu imi plac masurile care pot fi considerate drept razbunare de catre cei neavizati – consider ca Mircea Geoana trebuie exclus maine din PSD.

…Imi cer scuze ca m-am lungit atat si las la latitudinea dvs. publicarea acestei pareri, a unei persoane care poate fi considerata de catre unii din categoria celor care au ”tradat” PSD. Eu am facut un exercitiu de sinceritate, care face parte din demersul meu de dezvoltare personala, ca psiholog si ca om.

cu respect si consideratie,
Alina Moise”

Asa cum am precizat, materialul poate fi regasit in integralitate la dl. Nastase pe blog.

Dar exercitiul de sinceritate nu ar fi complet daca nu as face si o analiza a situatiei din punct de vedere psihologic. Si iata despre ce este vorba…

Mai bine de cinci ani m-am considerat jignita de atitudinea domnului Geoana fata de mine personal, dar si fata de alti oameni din partid, care spre deosebire de mine au ales sa ramana si sa se confrunte zilnic cu dezastrul produs de efectele ”mandatului Geoana” la conducerea PSD. Nu am facut publica aceasta discutie la vremea respectiva, deoarece pe de-o parte nu doream sa mai aduc si eu alte prejudicii partidului la care tineam, chiar daca am fost nevoita sa il parasesc si in plus nu puteam decat sa simt o imensa mila pentru Mircea Geoana si o rusine ”rusinoasa” fata de compromisurile proprii, care m-au dus in situatia de a trai o asemenea experienta.

Scriind exercitiul de sinceritate, am simtit din nou intensitatea suferintei din momentul in care am constientizat, in biroul presedintelui PSD din 2006, ca nu conteaza nivelul la care se afla omul in ierarhia socio-politica – stilul de gandire si de comportament este de fapt, acelasi, nefiind pur si simplu nicio diferenta intre gandirea si comportamentul lui Vanghelie si gandirea si comportamentul lui Geoana – aceeasi ecuatie pe axa bani-putere – cu singura diferenta – masca diplomatico-intelectuala pe care cel de-al doilea se straduieste din rasputeri sa o poarte.

Am resimtit, parca la o intensitate si mai mare, durerea dezamagirii si a ceea ce eu consideram a fi o imensa jignire la adresa mea, din partea lui Mircea Geoana. Adica eu m-am dus cu sufletul curat si cu inima deschisa si i-am spus cum se vangheliza organizatia  Bucuresti si i-am citit pe fata totalul dezinteres, in schimb cand i-am pomenit de ”firimiturile” din consiliul general a devenit brusc foarte(!) interesat si a cerut o mai buna organizare in distribuirea si redistribuirea… firimiturilor – incluzandu-se si incluzandu-ma in acest demers. Atunci am simtit o sila imensa si am inteles, in sfarsit, ca locul meu nu este intr-o asemenea companie ”selecta”. Si am plecat … dar catre un nou compromis cu mine insami, denumit de aceasta data Partidul Conservator (de aici povestea cu raul cel mai mic, dar deja asta e alta poveste…). M-am invinovatit, nu reuseam sa ma iert, o noua trauma peste celelalte la care deja le pierdusem sirul in cei 14 ani la PSD si la care s-au mai adaugat cateva in urmatorii 4 la PC.

Si recitind eu materialul de data aceasta publicat pe blogul domnului Nastase, m-am gandit daca nu cumva in loc de sinceritate era altceva, mai aproape de razbunare, mai ales ca vedeam reactiile domnilor Nastase si Iliescu, mult mai loviti decat mine de comportamentul fostului presedinte PSD si care pledau spre un compromis politic. Oare nu faceam o noua greseala, de aceasta data mult mai grava din perspectiva dezvoltarii mele spirituale? Si dintr-o data am inteles, instantaneu, ca sub nicio forma nu se pune problema de vreo razbunare, deoarece propriu-zis nu am decat sa-i multumesc lui Mircea Geoana, ca mi-a deschis ochii si ca m-a fortat sa iau o decizie partiala, care in timp m-a dus catre decizia corecta, plecarea mea din politica actuala.

De fapt, gestul lui Mircea Geoana m-a confruntat cu realitatea pe care o negam: ma invarteam intr-o lume care nu era a mea, pe care nu o acceptam si o negam, dar in acelasi timp imi doream sa o schimb! Imposibil! Ma suparam cand mi se spunea ca toti politicienii sunt o apa si un pamant, iar eu faceam parte dintre ei! Ma suparam si mai tare cand, aflandu-ma in conflict cu mine insami, faceam toate nebuniile posibile spre a fi sanctionata si indepartata si tot eu sufeream cand eram tratata ca nefacand parte dintre ei. Si iata cum, m-am simtit jignita de singurul dintre ei, care m-a acceptat (din scaunul celei mai inalte functii in partid!) si m-a tratat ca pe un egal, fiind dispus sa imparta si cu mine(!) ”firimiturile”.

Nu pot decat sa duc mai departe exercitiul meu de sinceritate si sa-i cer iertare lui Mircea Geoana, pentru ca nu l-am inteles si l-am judecat. De fapt, el a fost cat se poate de cinstit si de corect cu mine, exact atat cat poate sa fie el de cinstit si de corect fata de propria persoana! Pentru ca intr-adevar, Mircea Geoana m-a tratat ca pe sine insusi! A considerat ca si eu, ca si el, ma aflam in afara jocurilor si ca imi doream doar un loc la masa, pentru a prinde din ”firimiturile” in cauza. Si mi-a oferit, cu generozitate, o sansa, de care eu nu am vrut sa profit, o sansa pe care si el o primise cu un an inainte (cred eu de la o cunostinta comuna, un fost primar general care il facuse praf si pulbere in alegeri), cand ii fusese oferita conducerea PSD, dar inca nu si accesul la ”firimituri”.

Si acum, ma pun in postura lui Mircea Geoana, cand am parasit partidul, acuzandu-l in primul rand pe el. Probabil a considerat ca muscam mana care dorea sa ma hraneasca! Si totusi a gasit puterea sa faca o declaratie, citez din memoria internetului si a presei de atunci: ”El a spus in urma cu doua zile ca regreta gestul colegilor sai de partid si si-a exprimat speranta ca va purta o discutie cu ei, pentru a-i face sa revina asupra deciziei. “Pe Alina (n.r.-Alina Moise) o cunosc de multi ani. E o fata inimoasa, cred ca a pus mai mult la suflet in perioada asta la schimbarile care au avut loc la nivelul organizatiei”, a precizat Geoana. 10 martie 2006 http://www.newspad.ro/PSD-contra-PSD,96538.html”.

Astazi simt doar o imensa compasiune pentru omul Mircea Geoana si din punctul de vedere al psihologului, imi explic nu numai atitudinea sa fata de mine, ci toate atitudinile sale de-a lungul timpului care i-au si adus celebra eticheta lipita atat de adanc de dl. Iliescu (lectura obligatorie din editorialul domnului Cristian Tudor Popescu- un adevarat regal jurnalistic, profesionist si echilibrat). Acest om, din pacate si-a creat o masca (la inceput probabil cu rol de autoprotectie, apoi spre a imbraca haina diplomatiei -de-ar fi ramas aici poate ca lucrurile ar fi stat altfel!), o masca pe care o verifica zilnic in fata oglinzii (inclusiv atunci cand isi inregistreaza discursurile si le asculta si reasculta pana le invata la perfectie), o masca ce a devenit cu timpul un mod de viata. Este vorba de ceva cu mult mai rau decat a purta ”masca de fier” a lui Dumas, deoarece personajul respectiv nu o purta si in suflet!

In discutia noastra din 2006 nu putea vedea in mine decat ceea ce exista deja in el (este vorba chiar de fenomenul psihologic denumit ”oglinda” in care vedem in ceilalti ceea ce se afla in noi, chiar daca negam) si pana la urma omul chiar avea dreptate, in felul lui! Analizand situatia la rece, oare ce putea cauta la presedintele partidului un consilier general si membru vechi de partid? Sa isi exprime o nemultumire, bineinteles. Si de obicei cand un membru cu state vechi se duce la cineva mult mai nou in partid (fie el si presedintele partidului), nu poate sa fie decat spre a-si cere drepturile in relatiile de putere din partid (probabil un loc in noile structuri vangheliene pe cale de solidificare) si ”drepturi” in zona ”firimiturilor” atat de dorite in general in lumea politica. Cum ar fi putut sa isi inchipuie ca cineva dupa 14 ani de politica, din care 2 in consiliul general, ar mai putea avea naivitatea (ca sa nu-i spun prostia din punctul lor de vedere) de a cere cinste, corectitudine si a actiona in numele loialitatii fata de un om politic (este vorba despre cel care m-a ajutat sa evoluez in deplina libertate, din momentul in care m-a descoperit in timpul unei sedinte, in anul 1997 – dl. Dan Ioan Popescu).

Asa ca, toate acestea fiind spuse, imi cer din nou scuze omului Mircea Geoana, pentru ca nu l-am inteles nici ca psiholog, nici ca politician si l-am judecat! imi exprim intreaga mea compasiune pentru pierderile suferite (incepand din 2004 pana in prezent) si ii doresc din tot sufletul sa isi acorde sansa sa se regaseasca pe sine sau macar sa revina la acea masca de diplomat, daca mai este posibil. Cat despre omul politic de genul Mircea Geoana – este cazul sa dispara cat mai curand posibil, lasand locul gol, spre a ne oferi cu totii sansa ca acest loc gol sa fie ocupat in viitorul cat mai apropiat, cu un alt gen de om politic: cinstit, corect si loial. Si va rog sa nu va ganditi la ”naivitatea” mea, ci la o posibilitate, la care noi toti putem contribui, incepand prin a ne schimba propria mentalitate. Eu depun marturie ca se poate!

17 noiembrie 2011

Alina Moise

Anunțuri

6 răspunsuri la Psihologie politica

  1. gigip1948 zice:

    Alina,analiza ta e corecta teoretic dar nu tine cont de specificul politicii dambovitene,in primul rand,dar,in egala masura de istoria si evolutia PSD-ului,mai ales din perioada postiliescu! Iti spun de la inceput ca eu am devenit membru al partidului ,prin 2007! Ii stimez si i-am sustinut,in egala masura pe toti liderii ,actuali ori fosti,de la Ion Iliescu,pana la Victor Ponta,inclusiv pe Mircea Geoana! Pentru ca el este „eroul”postarii tale dar si al mediei romanesti,ca om trecut prin multe ,iti marturisesc un lucru important care ti-a scapat neobservat! In 2006,Mircea Geoana,dupa aprigul razboi cu aripa veche a partidului,condusa de greii Ion Iliescu si Adrian Nastase,nu avea cum sa se impuna cu fermitate ,ca un adevarat lider,el obtinand,cu greutate si cu intermitenta sprijinul interesat al unora ca Marian Vanghelie! De altfel,el nu s-a impus niciodata ca lider de fier in partid,din doua motive:
    1-nu este stilul de om autoritar nu stie sa-i atraga pe ceilalti de partea sa si nu cunoaste sforariile din politica romaneasca,obisnuite in toate partidele! El a fost si ramane,un diplomat si un elegant om ,ratacit in jungla politichiei romanesti!;
    2-cei din garda veche a partidului,nu l-au iertat niciodata pentru ca l-a inlaturat pe Ion Iliescu de la conducerea partidului.Multi dintre acestia,precum Neculai Ontanu,Miron Mitrea,Madalin Voicu,Simirad de la Iasi si altii ,l-au atacat si denigrat ori chiar l-au tradat,inclusiv in campania prezidentiala din 2009! Fara tradarea colegilor sai si fraudarii alegerilor din strainatate,Mircea Geoana ar fi ajuns presedintele Romaniei si ne-ar fi scapat de Basescu!
    Nu pentru ca a fost la Vantu a pierdut alegerile ci pentru ca a fost tradat de catre proprii colegi,a fost furat la urne de Basescu swi,nu in ultimul rand,multi liberali,nostalgici ai Aliantei DA,nu s-au prezentat la vot,in turul 2!

    • alinamoise zice:

      Inteleg demersul tau de a justifica greselile unui om pe care il stimezi. Din pacate pornesti de la niste premize total false. Mircea Geoana nu avea cum sa ajunga presedinte si sa ne scape de Basescu, deoarece a fost instalat de Basescu in functia de presedinte PSD. Aminteste-ti episodul Vantu si celelalte ”stangacii” care au dus la pierderea a suficiente voturi care sa-l ajute pe Basescu sa fie reales. Faptul ca si-a meritat pe drept eticheta despre care vorbeam – a crezut ca totusi s-a intamplat minunea, fara ”vina” lui si a sarit in sus ca totusi a fost facut pres. Cand de fapt, nu era decat noua strategie basesciana de reducere la absurd a PSD si a ideii de opozitie in general.
      Iar despre ecuatia de putere din partid, crede-ma ca o cunoasteam foarte bine pana la momentul plecarii mele, inclusiv cum a fost tradat dl. Adrian Nastase de colegii de partid in turul 2 din 2004. O lunga istorie a tradarilor, careia vad ca Victor incearca sa-i puna punct. Sper sa il si lasati, voi cei din interior.
      Eu incerc doar sa prezint o alta perspectiva, care din punctul meu de vedere poate duce in timp la schimbarea mentalitatii generale la nivelul societatii. Am inceput acest demers in primul rand din punct de vedere psihologico-spiritual pe majoritatea paginilor acestui blog, dar am considerat ca a venit si vremea sa explic si din perspectiva psihologiei politice. Si am inceput cu un exemplu concret pe care il cunosc in amanunt, dar promit ca voi continua spre a descifra mecanismele in sine, atat ale ”specificului politicii dambovitene” cat si ale politicii in general (ca si politica de pe Sena are multe asemanari, doar un singur exemplu).
      Si vreau sa precizez ca si Mircea Geoana este doar o victima si in niciun caz calau. Despre calai probabil voi povesti mai multe intr-un viitor roman.
      cu respect si consideratie pentru cineva care inca mai rezista pe baricadele politicii dambovitene,
      Alina

  2. gigip1948 zice:

    De acord cu ideile postate de catre tine,cu o exceptie! Mircea Geoana nu avea cum sa fie „uns”presedinte al PSD-ului de catre Basescu! Desi sunt fan Ion Iliescu,eu cred ca timpul lui trecuse,dupa 2 mandate si jumatate de presedinte al Romaniei! Iti spun,din experienta mea de sexagenar,trecut prin intamplari si demnitati in Romania,ca fara tradarea celor din PSD,unii enumerati de catre mine si „apatia”(sa nu-i spun altfel a liberalilor in turul 2,scapam de Basescu din 2009! Vizita la Vantu are o explicatie simpla(desi nu a influentat rezultatul votului,decat in mica masura),Mircea Geoana castigand alegerile din tara cu 3-4 procente! El a fost la Vantu,dintr-un motiv simplu! Vantu,precum toti oamenii si asociatiile de afaceri,joaca ,in alegerile prezidentiale si parlamentare,la doua capete! Ei sponsorizeaza pe primii doi clasati,la prezidentiale si la partide,cu sume diferite,functie de pozitia in sondaje! Vantu ,l-a sponsorizat pe Basescu cu o suma mare de bani(fiind primul in sondaje) si pe Geoana cu mai putin(in schimb l-a asigurat ca prin trustul Realitatea TV il va sprijini,mediatic)! Nu stiu cu certitudine dar banuiesc ca ,in cazul lui Geoana,fiind urmarit permanent de catre serviciile secrete ale lui Basescu,fiind vazut ca merge la Vantu(stiau asta si din interceptari dar si din filaj!),au publicat in ziarele basiste,fotografii cu el intrand la Vantu! E posibil si ca Vantu,de coniventa cu Basescu,sa-l fi atras in cursa pe Geoana! Cred insa ca acesta nu era atat de prost sa faca asta pentru ca daca el publica pozele cu Geoana iar acesta castiga alegerile,nu si-ar mai fi „recuperat,inzecit” ,sponsorizarea facuta!

    • alinamoise zice:

      Trebuie sa fiu de acord cu faptul ca, timpul presedintelui Iliescu la conducerea partidului – trecuse. Imi amintesc discutiile din 2004 cu regretatul Petre Salcudeanu. Daca dl. Iliescu ar fi acceptat sa devina Secretarul general al Francofoniei, in loc sa isi doreasca din nou Partidul… altfel ar fi aratat si Romania si PSD-ul astazi! Basescu ar fi fost doar un primar general corupt! dar… asta este. Tot respectul pentru experienta dvs (ma scuzati ca nu m-am adresat corespunzator, dar de obicei cititorii blogului meu sunt mai tineri sau de varsta mea (38 de ani) dar eu chiar stiu ca Geoana a fost instalat de Basescu prin grupul de la Cluj, Vanghelie si altii (unii dintre cei enumerati de dvs). Iar cand ma refer la Basescu nu ma refer doar la omul in cauza, ci la intreg mecanismul din spatele lui! In acest context sunt convinsa ca vizita la Vantu a fost cu acordul tuturor partilor! Va dati seama cate inregistrari si stenograme existau cu ”firimiturile” domnului Geoana din 2006 si pana in 2009 (si cate din anii anteriori, cine mai stie).
      Inchei spunand – pacat ca un profesionist in diplomatie a acceptat toate compromisurile posibile si imposibile spre a deveni altceva decat ar fi trebuit sa fie. Ministrul de externe Mircea Geoana, alaturi de presedintele Romaniei Adrian Nastase si de un prim-ministru ca Dan Ioan Popescu, sustinuti de un Ion Iliescu din pozitia de Secretar general al Francofoniei … oare cum ar fi aratat Romania astazi? Sunt sigura ca din mediile cotroceniste mi s-ar enumara mineriadele, termopanele, petromul si altele de genul asta. Iar eu as putea raspunde cu povestea neromantata a dezastrului basesco-udresco-cocosesco-pedelist etc si nu am mai termina niciodata. Asa ca raspund inttr-un singur fel:
      TREBUIE INCEPUT DE UNDEVA – IAR PSD POATE INCEPE CU MIRCEA GEOANA SI APOI VOR VENI LA RAND bocii, cocosii, udrele si basestii cu tot alaiul vazut si mai ales nevazut. dar cineva TREBUIE SA INCEAPA DE UNDEVA DACA NE VREM TARA SI VIETILE INAPOI!

      va multumesc pentru cuvintele dvs si pentru ca mi-ati dat ocazia sa mai explic inca ceva,
      o seara buna si cat de curand o viata mai buna pentru noi toti!
      cu drag,
      Alina

  3. adrian zice:

    am citit postarile dnei alinei moise,din care se desprind realitati traite in perioada mandatului de consilier general in capitala si nu numai,parcursul politic in partid,pana la data cand sa hotarat sa-l paraseasca inscriindu-se in pc.
    ma situez pe acelasi segment al perceptie cu distinsa doamna vis-a-vis de felul cum a „castigat „alegerile mircea geoana in functia de presedinte psd,de incapacitatea acestuia in a gestiona un partid puternic si mare precum partidul din care fac si eu parte din anul 1993,
    ce nu stie doamna alina moise,sau ce nu a dorit sa reliefeze in comentariul dansei,este ca psihologia lui geoana via vanghelie a cuprins in intregul lor foarte multi lideri psd din tara,iar „firimiturile”impartite erau suficiente ca unii dintre membrii psd sa taca si sa-si insuseasca pasivitatea.
    daca am pierdut functia de presedinte al romaniei,geoana se face vinovat,psd a functionat in parametrii dati de convingerile membrilor sai si a alegatorilor care doreau schimbarea lui basescu,
    mircea geoana cu a adus nimic in plus,in minus da.
    un cunoscut lider al psd,pe care nu il nominalizez,se intreba retoric:cum este posibil ca un electorat de stanga consacrat cum este cel din romania,sa aleaga un presedinte precum basescu traian,reprezentant al dreptei romanesti”
    mentalul colectiv este de vina,spun eu,pe langa prestatia deficitara a lui geoana in seara confruntarii directe cu traian din cotroceni,cand nu a convins suficient contribuabilul roman,”ajutat”si de palma simbolica a lui vantu,care recunoaste imediat la realitatea tv ” mircea este prietenul meu”-„pot primii un prieten la mine acasa oricand,la orice ora”
    sper ca am reusit sa redau exact spusele sponsorului candidatilor din acel moment.
    acum regretele sunt tardive,insa experiente negative pe seama romanilor nu mai trebuiesc acceptate,psd are un lider tanar,sa facut remarcat prin propia valoare,este un socialist veritabil si are oferta pt totii romanii,indiferent de ideologie,sau doctrina.
    iata usl exista si isi urmareste tinta;basescu,portocalii,cameleonii,taxand greselile acestora impotriva romanilor obligati sa supravietuiasca in saracia impusa de guvernanti.
    la fel ca si doamna alina moise,sunt multi oamenii care au fost nevoiti,sau fortati sa paraseasca psd din motive similare,pastrandu-si integritatea morala ,fara a se transforma in vulnerabilii care se regasesc inca in psd ,din pacate.
    apreciez sanctionarea lui mircea geoana ca fiind de referinta pt psd ,implicit pt membrii partidului,continuitatea si consegventa psd este o normalitate pe care electoratul o trateaza ca atare,realizand ca in psd este nevoie de solidalitate ,dar si de capacitate de subordonare conform ierarhiilor stabilite de statut,->asa se intampla in toate partidele democratice din europa->insa subordonarea politica,nu inseamna ca nu avem dreptul sa ne spune parerile si sa luam atitudine de cate ori este nevoie,asa cum a si facut doamna alina moise,
    stimata doamna,asa cum aratam mai sus,sunt pe aceiasi lungime de unda cu dvs,eu nu am plecat din psd,insa am ales sa iau drumul pribegiei, in spania,pt un loc de munca ,pt a.mi continuua viata intr-o stare de plenitudine,sper.
    toata stima.
    ilie nicolae.
    vinaroz-comunitatea valenciana,
    spania.

    • alinamoise zice:

      Va multumesc pentru comentariu domnule Ilie Nicolae. Stiu ca exista multi oameni ca dvs. in PSD si in primul rand pentru astfel de oameni am inceput acest exercitiu de sinceritate. Aveti dreptate in ceea ce spuneti, va inteleg tristetea si va admir curajul de a va lua destinul in propriile maini, printre straini si verticalitatea de care dati dovada prin alegerea de a va prezenta punctul de vedere.
      Da, acest tip de psihologie vanghelo-geoniana a contaminat foarte multi oameni din PSD, de la cei cu o functie cat de mica, pana la cei cu functii din cele mai mari – in psihologia multimilor exista termenul de „contagiune psihica”, la care se adauga dorinta de bani, putere, statut social. Am vazut de-a lungul timpului pe foarte multi din politica recomandandu-se cu functiile detinute in partide (si eu am trecut printr-o asemenea perioada – cand iluzia puterii mi se urcase la cap). Asta spune foarte multe despre situatia stimei de sine si de nevoia de a juca un anumit rol social, care musai trebuie sa reprezinte o anumita titulatura, pentru a compensa fragilitatea eului si in unele cazuri, chiar imposibilitatea de a raspunde la intrebarea „cine sunt eu?”. De aceea de la cel mai mic, pana la cel mai mare s-au acceptat tot soiul de compromisuri – pentru a putea raspunde acelei intrebari: „sunt presedintele organizatiei locale nr…” sunt consilierul local …”, „sunt senatorul …”, „sunt presedintele Senatului”.
      Dar trebuie sa mai tinem cont de un lucru foarte important – pe langa Basescu si compania – Geoana este doar un mic copil!
      PSD are posibilitatea de a arata ca doreste cu adevarat sa schimbe stilul vanghelo-basesco-geonian si deocamdata, din ceea ce vad eu din afara, actuala conducere a PSD face eforturi considerabile, alaturi de cativa de la PNL. Victor Ponta si Crin Antonescu au aratat in ultimul timp ca in Romania, politica se poate face si altfel. Sper sa o tina tot asa si sa nu fie tradati de proprii „colegi”, specialisti ai genului in ultimii 20 de ani.

      cu deosebita stima,

      Alina

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s