Despre rau si despre bine

Era candva asa o zicere… ”e rau cu rau dar e si mai rau fara rau”, adica ceva de genul ca, fara rau nu se poate. Si se pare ca asa este! Fie si pentru simplul fapt ca ne ajuta sa intelegem binele, macar prin comparatie.

Dar ce este raul? Am mai putea sa il numim ne-binele. Este ceva care nu ne place, ne supara, ne enerveaza, ne infurie, ne strica bucuria vietii, ne produce o tulburare in organism, adica ne perturba in vreun fel starea de bine.

Binele sa fie absenta raului, iar raul sa fie absenta binelui? Raspunsul ar putea sa fie da, dar… este nevoie sa luam in considerare urmatoarele aspecte:

  • binele unuia poate insemna raul altuia sau al unui grup, al unei comunitati, al unei natiuni, chiar al umanitatii in general;
  • raul unuia poate sa insemne binele altuia sau al unui grup, al unei comunitati, al unei natiuni, chiar al umanitatii in general;
  • în orice rau poate exista si un graunte de bine, iar in orice bine poate exista chiar si o particica infima de rau;
  • ceea ce este bine pentru un popor poate reprezenta un rau mai mic sau mai mare pentru un alt popor.

Fiecare are propria sa imagine mentala, atat pentru bine, cat si pentru rau. Pana acum 20-30 de ani era foarte important modelul cultural in formarea dimensiunii conceptuale despre bine si rau in cadrul familiei, comunitatii, natiunii din care faceai parte.

Dar, a aparut ceea ce numim globalizare, care a aruncat in aer aceste modele, amestecand culturile, comunitatile, natiunile, conceptele si notiunile, intr-un amalgam, ”fara cap si fara coada”, in detrimentul a ceea ce numim moralitate si normalitate.

Dimensiunea morala a personalitatii este cea care contribuie la definirea imaginii mentale a binelui si raului, in cazul fiecaruia dintre noi. Iar aceasta dimensiune morala are nevoie de modele culturale clare in cadrul familiei, comunitatii, natiunii din care faci parte.

Ca sa explic si mai pe inteles, voi folosi ca exemplu o comunitate de canibali:

  • pentru un canibal binele inseamna sa manance pentru a supravietui; iar mancarea sa preferata este carnea de om; ca urmare va vana un om, isi va potoli foamea si se va simti bine cel putin pentru un timp;
  • modelul cultural al familiei si comunitatii canibalului este ca cine face parte din alta familie/comunitate reprezinta o sursa de hrana, care trebuie vanata pentru a supravietui;
  • ”dimensiunea morala” a personalitatii canibalului ii defineste imaginea mentala a binelui propriu astfel: a vana si ucide pe cineva care este din afara familiei/comunitatii este ceva normal, necesar pentru supravietuire;
  • Problema este ca, intr-o lume globalizata, modelul cultural, dimensiunea morala si imaginea mentala a canibalului despre bine si rau, ajung sa faca parte din amalgamul amestecului cultural!
  • Ajungem inevitabil si la dimensiunea normalitatii si avem:
    • In cazul canibalului, normalitatea este sa vaneze alt om pentru a se hrani si a-si asigura supravietuirea;
    • In cazul omului, normalitatea este sa nu vaneze si sa nu manance alti oameni, chiar daca se afla la limita supravietuirii;
  • Deci, in cadrul acestui exemplu, ce presupune amestecul cultural si dinamitarea modelelor? Sper ca va dati seama, nu-i asa, cine va supravietui unui asemenea tipar al globalizarii:
    • Unii oameni vor ramane oameni;
    • Canibalii vor ramane canibali;
    • Alti oameni vor incepe sa guste, vor deveni canibali si ii vor vana pe cei care au ales sa ramana oameni!

Am folosit un exemplu extrem, la limita realitatii, pentru a va arata ce inseamna amestecul cultural si dinamitarea modelelor morale familial/comunitar/nationale, in aceasta lume globalizata!

Am sa va mai dau un exemplu, de acesta data din realitatea pe care o traim: sa luam cazurile a doi oameni bogati si influenti, unul din SUA si altul din Romania. Ce au ei in comun:

  • facerea de bine, prin intermediul unor fundatii umanitare; cel din SUA are acest tip de fundatii in toata lumea si reprezinta un model pentru cel din Romania;
  • amandoi se ocupa, printre altele, de soarta copiilor si tinerilor, acordandu-le burse in diverse domenii, spun ei, total dezinteresat, de mai multi ani de zile;
  • cel din SUA vrea sa fie cel putin ”constiinta lumii”, iar cel din Romania si-ar fi dorit sa fie macar vicepremier, dar nu a fost sa fie;
  • cel din SUA se afla si acum la butoane (sau sfori, cum considera fiecare), facand si desfacand destinele acestei lumi globalizate, in timp ce acela din Romania a mai pierdut din butoane si a ajuns undeva la ”racoare”;
  • ce mai au ei acum in comun? Pai, tocmai pe acei copii si tineri, deveniti acum unii adolescenti, altii oameni in toata firea, care au primit acele burse caritabile, ”total dezinteresat” din partea celor doi ”eroi” ai acestui exemplu;
  • acum cand, despre cel din SUA incep sa iasa la iveala cat de ”dezinteresate” ii sunt actiunile, cat de mult ii face placere sa experimenteze prin toate tarile, jucandu-se cu vietile oamenilor, in asa fel incat aceasta lume globalizata risca sa adopte ”constiinta morala” a canibalului, se intampla ceva interesant; apar articole si interviuri (in toate cele patru zari ale lumii, inclusiv la noi) apartinand celor care acum adolescenti sau oameni in toata firea (cu profesii respectabile din toate domeniile, chiar si psihologi/psihoterapeuti), care incearca sa convinga opinia publica, din perspectiva binelui propriu, ca acela din SUA reprezinta binele;
  • identic se petrec lucrurile cu cel din Romania, existand numeroase cazuri (prezentate in propriile mijloace media) de copii, tineri și oameni in toata firea, ajutati ”dezinteresat” de fundatiile celui aflat acum la ”racoare”, care, din perspectiva binelui propriu, incearca sa convinga opinia publica cat de nevinovat este binefacatorul lor si ca, de fapt acesta reprezinta binele.

Dupa ce v-am prezentat aceste exemple v-ati mai luminat sau v-am bagat de tot in ceata cu  binele si raul? In realitate, fiecare cu binele lui/ei, dar si cu raul lui/ei!

Problema este ca, globalizarea incearca sa impuna acelasi ”bine” pentru toti! Si cum am explicat anterior, cel putin pentru mine, binele canibalului nu reprezinta si binele meu!

Binele meu este bucuria vietii – cu bune si cu rele, cu tot ceea ce presupune o viata traita din plin! Binele meu inseamna sa fac tot ce pot eu sa nu reprezinte raul altuia, iar raul altuia incerc sa il inteleg, spre a-i putea vedea particica de bine.

Atunci cand tin cont de ceea ce crede si simte celalalt, facand eu cat mai putin rau si vazand particica de bine din raul celuilalt, pot sa iert, sa raspund raului cu bine, urii cu iubire, iubind viata, in toate formele ei, neconditionat! Ceea ce va doresc tuturor celor care cititi ceea ce am scris eu aici, chiar si celor carora nu le convine, pentru ca, vorba aceea (din poporul meu) ”tot raul spre bine”!

Psiholog clinician

Alina Moise

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în dezvoltare personala, parerea psihologului, Romania și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s