Povestiri din piata libertatii (1)

Stefanel si revolutia

Are sapte ani si se numeste Stefanel. Imi spune ca a venit cu mami si cu tati sa il dea jos pe Basescu, cel care tine oamenii in frig si le-a luat serviciul. La – 10 grade, Stefanel alearga printre manifestanti si se lupta cu fulgii care cad necontenit. Il intreb daca nu ii este frig si imi spune ca nu, pentru ca se antreneaza cu fulgii ca sa apere oamenii de jandarmi. Incerc sa ii spun ca eu sper ca nu va fi nevoie, dar Stefanel ma contrazice, pentru ca el crede ca trebuie sa facem revolutie, pentru ca doar asa raii vor pleca (mai devreme in piata se scanda: ”ultima solutie – inca o revolutie”). Simt cum imi dau lacrimile si incerc sa nu le observe Stefanel. Eu aveam 16 ani in 1989, la Piata Romana, dar Stefanel nu are nici 8. Nu vi se pare ca timpul nu mai are rabdare cu noi?

Dar Stefanel nu ma lasa sa ma intristez si ma roaga sa ne jucam putin cu bulgarii si sa facem un om de zapada, langa ceilalti din fata Teatrului National. Foarte tentant, dar Stefanel nu are manusi. Fara sa se supere pentru refuzul meu, continua sa imi spuna ce crede el despre ceea ce se petrece aici. Si astfel m-a determinat sa incep acest serial al ”povestilor din piata libertatii”.

A inceput cu o intrebare:

– De ce revolutiile se fac iarna? nu e corect ca oamenii sa inghete de frig si lor sa nu le pese. Stii ca Basescu e mincinos si are creier de gaina?

M-am intristat dar am si zambit in acelasi timp. L-am rugat pe Stefanel sa imi spuna de ce crede el asa ceva despre presedinte. Iar Stefanel mi-a explicat:

– Daca mami si tati ar avea serviciu nu ar mai sta aici. Spune el ca face bine, dar oamenii nu au de munca si nici bani si mancare si cand ninge, lasa oamenii sa inghete si sa moara in drum. Stii ca au murit deja doi oameni inghetati in masini? Vezi ca eu am dreptate – Basescu e un mincinos cu creier de gaina!

A trebuit sa ii dau dreptate. Cineva a venit sa ne cheme la un ceai si un covrig (oferite de o firma care a dorit sa isi pastreze anonimatul – multumiri pentru solidaritate si omenie!). Stefanel m-a rugat sa il ajut sa-i duca si tatalui sau un ceai cald, pentru ca mama sa a plecat putin sa cumpere ceva de mancare. Dupa ce ii ducem ceaiul tatalui sau, un domn care nu se desparte de tricolorul pe care il flutura aproape tot timpul, Stefanel imi spune ce crede el despre revolutie.

– Stii, eu as sta aici tot timpul, daca nu ar fi asa frig si daca as avea un pic de mancare. As sta pana cand ar pleca Basescu si toti raii lui! As face revolutie. Stii cum ar trebui sa fie la revolutie? Daca o facem acuma iarna, ar trebui ca jandarmii sa dea cu bulgari, nu sa traga cu pusca. Si daca revolutia e vara, daca jandarmii trag cu pusca ar trebui sa traga in jos, dar nu pe asfalt, ca poate sa sara glontul si sa raneasca pe cineva. Ar trebui sa traga in jos in pamant, ca sa intre glontul acolo si nimeni sa nu pateasca nimic. Si nici in sus sa nu traga, pentru ca ar putea sa omoare pasarile sau glontul sa cada inapoi si sa omoare un om.

Ii multumesc lui Stefanel pentru aceasta adevarata lectie, iar el fuge la altcineva sa-i spuna ce crede el despre ceea ce se intampla.

Stefanel mi-a incalzit sufletul si mi-a intarit speranta, ca ceea ce facem noi aici in piata din Bucuresti, si altii in alte piete din orasele tarii, chiar conteaza – dincolo de indiferenta unora, nesimtirea sau comoditatea, frica, rusinea ori neputinta altora.

va urma…

Alina Moise